Mass-Media și Terorismul - Atentatul de la Madrid din 11 Martie 2004

Pe parcursul acestei lucrări mi-am propus să reliefez în primul rând funcţiile, rolurile şi responsabilităţile pe care trebuie să le îndeplinească mass-media atunci când relatează despre evenimente teroriste.

1.Ce este terorismul?

Un răspuns la această întrebare ar fi definiţia din Dicţionarul Explicativ: terorism -totalitatea actelor de violenţă comise de un grup sau de o organizaţie pentru a crea un climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernământ a unui stat.

Experţii consideră însă că această definiţie (precum şi alte peste 100 date de-a lungul timpului) nu este suficient de cuprinzătoare. De altfel, dintre 109 definiţii academice şi oficiale ale terorismului, în urma unor analize s-a ajuns la următoarea concluzie: elementul de violenţă este prezent în 83,5%, ţelurile politice în 65%, 51% puneau accentul pe elementul inducerii sentimentelor de frică şi teroare, 21 % menţionau arbitrarul şi caracterul nondiscriminatoriu al ţintelor alese, iar 17,5% cuprindeau victimizarea civililor, a noncombatanţilor, a elementelor neutre sau din afară.

De câteva sute de ani, terorismul continuă să fie o realitate înfricoşătoare, în ciuda tuturor eforturilor de a combate acest fenomen sau măcar de a-i diminua efectele.

Însuşi termenul de „terorism” este un derivat direct al celui de „teroare”, implicând astfel o conotaţie negativă. Teroarea este întotdeauna înţeleasă ca o stare de groază, spaimă, frică, ce tulbură şi paralizează, iar această teamă colectivă poate fi indusă prin „terorizare”, prin practicarea terorismului.

Fenomenul terorist este avantajat de existenţa acestei stări afective negative pe care o provoacă, oricând şi oriunde. Pentru că teama celor din jur se înalţă ca un zid protector în jurul fenomenului şi îl apără de o analiză atentă care, detaliindu-i mecanismele, l-ar face mai uşor de înfrânt. Şi tocmai de aceea, terorismul continuă să fie un fenomen încă neelucidat, un fel de cetate inexpugnabilă(de neinvins) a lumii moderne.

Terorismul mileniului trei este asemuit unui „război” nedeclarat, fără un duşman precis, fără o confruntare şi fără linii de front clar marcate. Este condus de o masă amorfă de indivizi fanatizaţi, care operează în celule mici ce ies la suprafaţă brusc, după o existenţă anonimă normală, sinucigându-se şi omorând oameni nevinovaţi. Teroriştii postmoderni sunt foarte motivaţi din punct de vedere religios, legaţi printr-o doctrină, o misiune şi un ţel comun.

Valul de atacuri teroriste ce a zguduit lumea în ultimii ani a stârnit indignarea opiniei publice internaţionale. Lideri marcanţi şi politicieni din întreaga lume au condamnat acţiunile „barbare”, soldate cu moartea a sute de oameni şi rănirea altor câtorva mii.

Este, poate, destul de greu de înţeles care sunt pornirile unui atac terorist. De ce să vrei să omori? De ce să vrei să distrugi ceea ce omenirea a creat? De ce să vrei să distrugi o civilizaţie, o lume, poate chiar întreaga planetă? Iată întrebări pe care, după septembrie 2001, şi le pun tot mai des analiştii politici, medicii psihiatri, psihologii şi chiar simplii oameni care nu pot să inţeleagă care sunt adevăratele porniri ale tuturor actelor de terorism la care asistă, neputincioşi.

2.Rolul mass-media în terorism

Cea dintâi şi cea mai preţioasă armă necesară în lupta dedicată combaterii acestui flagel al zilelor noastre, la care şi noi, jurnaliştii, trebuie să participăm alături de structurile antiteroriste autorizate, este cunoaşterea.