Relația de reciprocitate dintre sistemul mass media și cel politic

CAPITOLUL I

ROLUL POZITIV AL MASS-MEDIA LA DEZVOLTAREA DEMOCRAŢIEI

1.1 Rolul pozitiv al mass-media la dezvoltarea democraţiei

Dreptul la libertatea cuvântului/ de expresie, ca şi libertatea presei ca un corolar al acestui drept, reprezintă valori fundamentale ale democraţiei pluraliste moderne. Fără ele nu ar putea fi imaginate multe dintre progresele realizate în lumea contemporană. Dacă aceste drepturi au fost cu greu dobândite în dificilul proces al naşterii democraţiei, ele sunt în prezent exercitate abuziv în forme subtile de către cea care este una dintre principalele lor beneficiare şi ar trebui să fie una dintre principalele lor apărătoare: mass-media.

Social-democraţia afirmă că libertatea presei şi cea de expresie, în general, sunt esenţiale pentru apărarea şi dezvoltarea democraţiei. Experienţa ultimului deceniu în Europa Centrală, de exemplu, arată că mass-media a servit, în mod decisiv, la construcţia societăţii civile şi la cenzurarea tendinţelor autoritare ale diverşilor politicieni sau partide. De asemenea, ea a corijat şi continuă să corijeze excesele, neglijenţele şi erorile de gestiune în ţările cu democraţie consolidată. Fără libertatea de exprimare, deci şi cea a mass-media, nu poate fi concepută o democraţie. O presă liberă face uneori dificilă o guvernare democrată; ea face întotdeauna imposibilă dictatura.

1.2 Criza democraţiei contemporane

În contextul acestor afirmaţii trebuie, însă, observat că democraţia traversează, în prezent, o criză de creştere şi de adaptare la noile realităţi ale lumii contemporane. Cauzele acestei crize sunt:

a. inadecvarea mecanismelor acelei democraţii care s-a dezvoltat în mediul naţional la condiţiile globalizării;

b. apariţia, în contextul globalizării emergente, a unor mase care, temându-se că nu se vor putea adapta la noile condiţii, sunt sensibile la mesajul populist şi naţional-populist;

c. şubrezirea credibilităţii şi chiar a eficienţei mecanismelor democraţiei clasice ca urmare a opacizării, electoralizării şi comercializării actului politic.

În ceea ce priveşte această a treia cauză trebuie subliniat că invadarea exerciţiului democratic de metodele marketingului comercial şi dezvoltarea „statului spectacol” au condus la separarea tot mai accentuată a societăţii de sfera politicii şi a puterii de adevăr. Faptul se exprimă în absenteismul electoral, în neagajarea civică şi în cinismul actorilor sociali. În legătură cu toate aceste trei cauze mass-media are o imensă răspundere şi un rol esenţial de jucat.

1.3 Responsabilităţi ale mass-media în criza politicului

Mass-media are responsabilităţi în criza politicului pe care o traversează actualele democraţii în cel puţin următoarele aspecte:

1) Face posibilă apariţia şi dezvoltarea „politicii-show”. Electoralismul înseamnă exaltarea importanţei alegerilor, nu ca metodă de consultare a electoratului în legătură cu aspiraţiile şi aşteptările sale, ci ca metodă de obţinere a puterii. Puterea fără mandat privind aplicarea unui program clar este, însă, o putere care nu poate fi exercitată. Pe termen mediu şi lung o asemenea putere înstrăinează electoratul, întrucât îi creează sentimentul că nu are niciun control asupra politicului.

2) Crează false personalităţi şi distruge personalităţi reale, impune formaţiuni politice discutabile şi ocultează adevăruri compromiţătoare, inventând, totodată, crize inexistente.

3) Determină cheltuirea unor sume importante pentru derutarea populaţiei şi astfel încurajează corupţia.

4) Prin abordări preponderent conflictuale, în căutare de senzaţional, distorsionează realitatea şi induce în societate pesimismul, scepticismul, neîncrederea şi înclinaţia pentru izolare şi violenţă.

Cel mai important fapt este însă acela că mass-media ajunge să determine temele de pe agenda publică, adeseori în mod artificial, fără nicio legătură cu agenda reală a cetăţenilor şi cu priorităţile recomandate de realitatea socială. Acest fapt este explicabil prin concentrarea capitalurilor din mass-media în interiorul unor mari corporaţii naţionale sau internaţionale. Acestea, deşi se prezintă drept reprezentante ale intereselor publice, reprezintă în fapt interese private. Această situaţie poate determina manipulări ale opiniei publice în direcţia dorită de finanţatorii privaţi,