Relații publice - tu poți alege viitorul

Ceea ce ne propunem prin iniţierea acestei campanii este, ca, alături de alte proiecte ce se derulează, să transmitem consumatorilor şi producătorilor informaţii adecvate privind utilizarea durabilă a resurselor naturale, astfel ca educaţia de mediu, în special cea privind consumul durabil, să facă parte din educaţia elementară. De asemenea, ne dorim ca toţi consumatorii şi producătorii, indiferent de clasa socială, mediu de resedinţă, vârstă, sex, educaţie, naţionalitate, să fie implicaţi în idei privind schimbările care ar putea duce la utilizarea durabilă a resurselor naturale.

Totodată, această campanie va promova ecologia, reciclarea şi lupta împotriva poluării, cu scopul de informare, constientizare şi de educare în ceea ce priveşte conservarea mediului înconjurător.

Tehnici de implementare

Tehnicile utilizate pentru implementarea acestei campanii constau în sesiuni de informare cu tematica acestei campanii, organizate, pe de o parte, în cadru şcolilor si liceelor, iar pe de altă parte în cadrul marilor întreprinderi din România şi, totodată, în organizarea unor evenimente după încheierea sesiunilor.

Pentru susţinerea campaniei, în vederea realizării obiectivelor stabilite, vor fi realizate materiale promoţionale şi informative ce vor fi distribuite în cadrul instituţiilor în care se vor desfăşura celelalte activităţi menţionate.

Pe durata campaniei va fi organizată o conferinţă de presă, la care vor fi invitaţi să participe reprezentanţi de la canalele TV, posturile de radio, agenţii de presă şi publicaţii periodice.

Segmentul de piaţă

Segmentul de piaţă ţintit prin această campanie este reprezentat de elevi (12 – 19 ani) - deoarece tinerii constituie cel mai flexibil şi receptiv segment al societăţii şi sunt priviţi ca o resursă care poate aduce schimbări pozitive în situaţia existentă, precum şi de către angajaţii întreprinderilor vizate.

Bugetul

- Sesiuni de informare –

- Evenimente –

- Materiale promoţionale –

- Conferinţa de presă –

UTILIZAREA DURABILĂ A RESURSELOR NATURALE

Creşterea economică a Uniunii Europene a dublat impactul ecologic asupra planetei în ultimii 30 de ani, arată un nou raport dat publicităţii de WWF. În ciuda progresului tehnologic, presiunea asupra mediului a înregistrat o creştere mai rapidă decât populaţia Europei, creându-se astfel un deficit de resurse naturale atât pentru restul lumii, cât şi pentru generaţiile viitoare.

Înfiinţată în anul 1961, WWF (World Wide Fund for Nature) este cea mai importantă organizaţie internaţională care derulează proiecte pentru conservarea naturii, în peste 100 de ţări. Misiunea WWF la nivel global este să oprească degradarea mediului înconjurător şi să construiască un viitor în care oamenii trăiesc în armonie cu natura, prin:

- conservarea diversităţii biologice la nivel mondial;

- utilizarea raţională a resurselor naturale regenerabile;

- reducerea poluării şi a consumului iraţional.

„Cu doar o generaţie în urmă, Europa era un creditor ecologic, folosind mai puţine resurse naturale decât erau disponibile. Astăzi însă, consumul europenilor depăşeşte cu mult capacitatea de suport a ecosistemelor naturale. Dacă toţi oamenii de pe această planetă ar avea acelaşi stil de viaţă cu cel al europenilor, am avea nevoie de mai mult de 2.6 planete care să asigure necesarul de resurse şi care să neutralizeze deşeurile generate.”, afirmă Tony Long, Directorul Biroului European al WWF.

În noul raport, „Europa 2007 – Produsul Intern Brut şi Amprenta Ecologică”, WWF realizează o analiză comparativă a performanţelor ţărilor din Uniunea Europenă, înregistrate începând cu anul 1971 în trei domenii cheie: creşterea economică, măsurată în funcţie de produsul intern brut (PIB); presiunea exercitată asupra resurselor naturale, măsurată prin amprenta ecologică; şi dezvoltarea umană, evaluată prin indicele dezvoltării umane elaborat de Organizaţia Naţiunilor Unite.

Amprenta ecologică (Ecological Footprint) măsoară presiunea pe care omenirea o exercită asupra biosferei, în funcţie de suprafaţa productivă (teren şi luciu de apă) a planetei necesară pentru furnizarea resurselor naturale pe care le consumă şi pentru neutralizarea deşeurilor pe care le generează locuitorii planetei. Amprenta ecologică a unei ţări include suprafaţa de terenuri cultivate, păşuni, păduri şi ariile piscicole necesare pentru producţia de fibre, materie lemnoasă şi alimente destinate consumului şi neutralizarea deşeurilor generate. Biocapacitatea reprezintă suma totală a ariilor productive. Diferenţa dintre amprenta ecologică şi biocapacitate arată dacă o ţară este debitor sau creditor ecologic.

„Dezvoltarea pe care noi o evaluăm în prezent este foarte departe de obiectivul declarat al UE şi al statelor lumii cu privire la dezvoltarea durabilă. Această discrepanţă este cauzată de faptul că deciziile economice ignoră în mod frecvent capitalul natural pe care îl avem la dispoziţie.”, afirmă Emeka Anyaoku, Preşedintele organizaţiei WWF. „Indicatorii economici sunt esenţiali. Dar, fără o contabilizare sănătoasă a resurselor naturale, deficitul ecologic va trece neobservat şi va fi ignorat. Este ca şi cum ne-am cheltui banii, fără să realizăm că lichidăm capitalul natural al acestei planete.”, a adăugat Emeka Anyaoku.

Exceptând Finlanda, Letonia şi Suedia, toate ţările Uniunii Europene se confruntă cu un deficit de resurse naturale. Chiar dacă aceste ţări dispun de rezerve ecologice mai importante comparativ cu celelalte membre UE, aceasta nu înseamnă că le şi gestionează corect. De exemplu, în Finlanda, presiunea asupra mediului a crescut cu 70% începând din 1975, una dintre cele mai mari rate de creştere din cadrul UE.

Germania, împreună cu Bulgaria şi Letonia, au reuşit să îşi reducă amprenta ecologică în ultimele trei decenii şi, în acelaşi timp, să îşi crească indicele dezvoltării umane. Cu toate acestea, amprenta ecologică a Germaniei este de 2.5 ori mai mare decât resursele naturale de care dispune şi de două ori mai mare decât media globală per persoană.

În Grecia şi Spania atât economia, cât şi consumul, se află într-o continuă creştere. În Grecia s-a înregistrat cea mai mare creştere a amprentei ecologice, în timp ce indicele dezvoltării umane nu a urcat foarte mult.

Franţa se înscrie în tendinţele generale ale UE. Cu o tehnologie îmbunătăţită, Franţa dispune de un volum mai mare de resurse, dar şi consumul este în creştere, în special în domeniul energetic.

În Europa de Est, spre exemplu, amprenta ecologică a Ungariei – ca şi a altor ţări care au avut o economie centralizată – s-a redus începând cu anul 1991, în special datorită schimbărilor economice apărute odată cu încheierea perioadei sovietice. În cazul Sloveniei, în anul 1995 se putea vorbi de o dezvoltare durabilă, în termeni globali; în 2003 însă, amprenta ecologică per capita s-a dublat, în timp ce nivelul de dezvoltare a crescut cu mai puţin de 5%.