Arbori drepți

ARGUMENT

Lucrarea de fata prezinta montarea si reconditionarea /repararea arborilor drepti si principalele caracteristici ale acestora.

Arborele drept transforma miscarea pendulara a bielei in miscarea de roatatie pe care o cedeaza apoi transmisiei si rotilor motoare ale autovehiculelor. El antreneaza totodata in miscare si alte sisteme auxiliare ale motorului.

Este cea mai solicitata piesa prin care trece intreagaputere a motorului si aupra careia actioneaza forte variabile ca marime, directie si sens.

Arborele drept este prevazut cu un numar „n” de fusuri manetoase coaxiale, ega cu numarul cilindrilor motorului, si cu un numar de” n+1” fusuri, paliere, prin intermediul carora arborele se sprijina pe lagarele paliere, coaxiale. Legatura dintre fusuri paliere si fusuri manetoane este facuta de bratele manetoase, in prelungirea caroara se gasesc contragreutatile care folosesc la echilibrarea si asigurarea rotirea lina, fara socuri, a arborelui drept.

In timpul functionarii arborelui, iau nastere oscilatii de torsiune care, la anumite turatii ale motorului pot sa produca fenomenulde rezonanta ,periculos prin efectele sale.

Pentru a preintampina acest fenomen, in partea frontala a arborelui se monteaza amortizorul oscilatiilor de torsiune care, prin frecarea interioara a masei de cauciuc, absoarbe o parte din energia vibratiilor.

Socurile si vibratiile torsionale , transmise de la arborele drept, se vor inmagazina in masa de cauciuc care face corp comun cu discul masiv, disc care are tendinta sa se roateasca uniform.

Legatura masei de cauciuc si a discului cu arborele drept se face prin flansa profilata care se strange cu suruburi pe butucul fuliei.

I.1.Caracterizare, domenii de folosire, clasificare

Arborii sunt organe de maşini cu mişcare de rotaţie, destinate să transmită un moment de torsiune în lungul axei lor şi să susţină piesele între care se transmite acest moment.

Părţile componente ale arborelui sunt (fig.1.1): corpul arborelui (a); porţiunile de calare (b); porţiunile de reazem (c), numite şi fusurile arborelui.

Fig.1.1. Părţile componente ale unui arbore

Porţiunile de calare sunt reprezentate de tronsoanele pe care se montează piesele susţinute de arbore, care pot fi: roţi dinţate, roţi de curea, roţi de lanţ, semicuplaje etc. Aceste porţiuni se pot executa cilindrice şi mai rar conice; forma conică este preferată în cazul montărilor şi demontărilor repetate sau atunci când se impune o centrare mai precisă a roţii pe arbore.

Fusurile sunt materializate de părţile arborelui cu care acesta se reazemă în carcasă. În cazul lagărelor cu alunecare, se execută fusuri cilindrice, conice sau sferice; la lagărele cu rulmenţi, fusul se execută sub formă cilindrică, diametrul fusului alegându-se în funcţie de diametrul interior al rulmentului.

Clasificarea arborilor – Criteriul I

Tabelul 1.1

Arborii drepţi (fig.1.2, a, , d) sunt cel mai frecvent folosiţi în transmisiile mecanice. Sunt utilizaţi ca arbori de transmisie, pentru fixarea organelor de transmisie (roţi dinţate, roţi de curea, roţi de lanţ, semicuplaje etc.) sau ca arbori principali ai maşinilor unelte, unde servesc la fixarea organelor de lucru (sculelor). Secţiunea arborelui, pe lungime, care poate fi constantă sau variabilă în trepte, este determinată de repartiţia sarcinilor (momente de torsiune, momente de încovoiere, forţe axiale) de-a lungul axei sale şi de tehnologia de execuţie şi montaj. Pentru arborii care sunt solicitaţi numai la torsiune şi momentul de torsiune este distribuit pe toată lungimea acestora, se utilizează secţiunea constantă (fig.1.2, a). Pentru arborii solicitaţi la torsiune şi încovoiere, la care, de regulă, momentul de torsiune nu acţionează pe toată lungimea, iar momentul încovoietor este variabil pe lungimea acestora, fiind mai mic spre capete, se utilizează secţiunea variabilă în trepte (fig.1.2, b). Aceştia se apropie de grinda de egală rezistenţă, permit fixarea axială a organelor susţinute şi asigură un montaj uşor; se recomandă că piesele montate pe arborii în trepte să treacă liber până la suprafeţele lor de montaj, pentru a se evita deteriorarea diferitelor suprafeţe şi slăbirea strângerii ajustajelor.