Colectorul de Admisie

Datorită importanţei pe care o au, colectoarele de gaze, în principal colectoarele de admisie reprezintă un important subiect de studiu cu influenţe majore asupra funcţionării adecvate a motorului.

Colectoarele de gaze au o influenţă evidentă în procesul de schimbare a gazelor. Prin adoptarea unor colectoare cu o arhitectură corespunzătoare se îmbunătăţesc parametrii de putere şi economicitate ai motorului fără a modifica alţi parametrii.

Colectorul de admisie ridică probleme constructive mai ales la m.a.s. unde trebuie să asigure umplerea cilindrilor cu încărcătură proaspătă, fără pierderi gazodinamice, cu o viteză determinată pentru a preveni condensarea combustibilului vaporizat şi distribuirea lui uniformă pe cilindri . În acelaşi timp el trebuie să asigure şi preâncălzirea amestecului în anumite limite.

Construcţia colectorului de admisie depinde de: tipul motorului (m.a.s. sau m.a.c.), numărul de cilindri, ordinea de aprindere, poziţia motorului. În general colectorul se realizează ca o piesă separată montată prin şuruburi şi garnitură de etanşare la chiulasă sau bloc.

Prin adoptarea unei lungimi convenabile a colectorului de admisie se pot utiliza oscilaţiile presiunii din colector şi se obţine supraalimentarea naturală cu efecte favorabile asupra performanţelor motorului(creşterea puterii cu 14-16% precum şi scăderea consumului specific cu 8-10%).

La motoarele cu cilindri în linie există diferite variante pentru conducerea canalelor.

În figura a. se arată schema colectorului de admisie cu alimentare independentă a supapei de admisie cu plasare simetrică a locului de intrarea încărcăturii proaspete, iar în figura b. intarea în colector este asimetrică, soluţiile sunt utilizate mai ales la m.a.c..

Pentru a satisface condiţia de uniformitate a umplerii cilindrilor (la m.a.s.) se utilizează alimentarea pe perechi de cilindri, când supapele de admisie sunt alăturate, însă apare dezavantajul creerii unei zone de concentrare termica în chiulasă în apropierea a două supape de evacuare.

Prin preâncălzirea încărcăturii proaspete se favorizează vaporizarea combustibilului, însă în acelaşi timp se influenţează negativ asupra coeficientului de umplere.Ca urmare a acestui fapt, preîncălzirea trebuie să se facă cu mare atenţie adoptând o soluţie de compromis optimă. În acest scop colectorul de admisie este prevăzut fie cu o cămaşă prin care circulă apă adusă de circuitul de răcire (figura c), fie cu o cavitate în care se adună gazele de ardere(figura d) formând aşa-numita “pată caldă”.

În cazul soluţiei prezentate în figura c se creează condiţii termice mult mai stabile, creând posibilitatea reglării carburatorului pentru dozaje sărace şi deci obţinerea unei îmbunătăţiri a economicităţii. Soluţia însă este mai puţin satisfăcătoare în cazul funcţionării motorului la temperaturi deosebit de scăzute, când încălzirea motorului se face mai greu şi când datorită întârzierii preâncălzirii pelicula de combustibil se deplasează în camera de ardere intensificând uzura cilindrilor prin diluare filmului de ulei.