Dimensionarea unei coloane de distilare atmosferică

Oteluri

Generalitati

Otelul reprezinta la ora actuala materialul tehnic cu cea mai mare raspandire in industrie. Aceasta se explica prin calitatile sale incontestabile in raport cu celelalte materiale metalice sau chiar nemetalice: pret de cost scazut, prelucrare usoara si multilaterala, gama larga de proprietati si utilizari, posibilitatea de asamblare in constructii complicate, durabilitate si posibilitati de refolosire.

Nici un material tehnic nu cuprinde o gama atat de larga de proprietati si, deci si de utilizari, ca otelul. Prin aliere si tratamente termice, termochimice, mecanice si termomecanice, se pot obtine variatii in limite foarte largi ale proprietatilor mecanice (80…650 HB); de asemenea se obtin caracteristici fizico-chimice (magnetice, electrice, rezistenta la coroziune), care permit folosirea otelurilor in cele mai variate domenii industriale. Otelul are un grad ridicat de izotropie a proprietatilor fiind net superior materialelor naturale sau sintetice caracterizate printr-o pronuntata anizotropie a proprietatilor.

Data fiind marea diversitate de compozitii chimice, structuri si domenii de utilizare ale otelurilor, acestea nu se pot clasifica pe baza unui criteriu unic, global. De aceea se folosesc clasificari partiale, dupa urmatoarele criterii principale: modul de elaborare, starea de livrare, compozitia chimica, structura, destinatia.

1. In functie de compozitia chimica otelurile se impart in:

a. oteluri carbon – care contin numai Fe, C si elemente insotitoare: 0,25…0,80% Mn; 0,07…0,37% Si; S ≤ 0,055%; P ≤ 0,045%; Cu ≤ 0,30%.

b. oteluri aliate – care, in afara de Fe, C si elemente insotitoare, contin adaosuri de elemente de aliere: Cr, Ni, Mo, W, V, Ti, Si ≥ 0,50% fiecare, Mn ≥ o,80%.

2. In functie de destinatie otelurile se impart in:

a. oteluri de constructie – destinate confectionarii organelor de masini si constructiilor metalice.

b. oteluri de scule – destinate confectionarii celor mai diverse scule.

a. Oteluri carbon

Otelurile carbon, datorita pretului de cost redus, sunt mai raspandite in practica decat otelurile aliate.

Proprietatile mecanice ale acestor oteluri variaza in functie de continutul de carbon si de natura constituentilor structurali.

Clasificarea otelurilor hipoeutectoide

DENUMIRE CONTINUTUL DE CARBON PROPRIETATI MECANICE

σ, daN/mm2 σ, %

Oteluri extra-moi

Oteluri moi

Oteluri semi-moi

Oteluri semi-dure

Oteluri dure

Oteluri foarte dure

Oteluri extra-dure 0,05…0,15

0,15…0,25

0,25…0,40

0,40…0,60

0,60…0,70

0,70…0,80

0,80 32…38

38…46

46…55

55…65

65…75

75…85

85…100 34…38

38…25

25…22

22…18

18…14

14…8

8…5

La otelurile hipoeutectoide prezenta cementitei secundare la limita grauntilor de perlita, mareste fragilitatea. Rezilienta, alungirea si gatuirea scad pe masura cresterii continutului de carbon.

Datele prezentate sunt valabile in cazul racirii cu viteza mica. In cazul racirii cu viteza mare vor apare modificari structurale ce indeparteaza structura de cea de echilibru, obtinandu-se proprietati mecanice si fizice deosebite.

Principalele categorii de oteluri carbon sunt:

1. oteluri carbon obisnuite: aceste oteluri sunt folosite curent fara tratamente termice, la constructii metalice, constructii de masini, ca otel beton si in alte domenii, care nu reclama proprietati deosebite. Simbolul standardizat al acestor oteluri este alcatuit din grupul de litere OL (otel laminat), urmat de cifre care indica rezistenta minima la rupere, exprimata in daN/mm2. Spre a da indicatii cu privire la modul de elaborare, dupa grupul de cifre se scriu litere care au semnificatia: k – calmat, s – semicalmat.