Proces tehnologic și proiectarea unei matrițe pentru executarea reperului conform desenului de execuție

Să se conceapă procesul thenologic si să se proiecteze o matrită pentru executarea reperului conform desenului de executie.

I. Analiza datelor initiale

Temperaturile la care au loc deformările plastice la rece sunt sub temperatura de recristalizare, adică 400-500oC, urmărindu-se ca semifabricatul să fie adus la o formă si dimensiuni cât mai apropiate de cele ale piesei finite astfel încât după prelucrarea prin deformare acesta să nu mai necesite decât eventual operatii de finisare.

Alegerea corectă a materialului reprezintă factorul economic hotărâtor deoarece 60 - 80% din costul total al pieselor obtinute prin operatii de matritare este reprezentat de costul acesteia. Din acest motiv este necesar ca întotdeauna să se efectueze un calcul de economicitate pentru o alegere optimă a materialului.

Materialele folosite în fabricarea pieselor prin deformare plastică si separare la rece sunt:

 materiale metalice feroase si aliajele lor ;

 materiale metalice neferoase si aliajele lor ;

 materiale nemetalice.

dfl = 32 mm diametrul flansei

d = 22 mm diametrul interior

rfl = 3 mm raza flansei

rf = 3 mm raza la fundul piesei

H = 16 mm înăltimea

S = 0,3 grosimea

1.1 Analiza materialului din care se confectionează piesa

Alegerea materialului din care se execută o piesă este o problemă deosebit de importantă deoarece acesta determină în mare parte atât calitatea pieselor prelucrate prin separare si deformare plastică la rece cât si procesul tehnologic prin care se obtine aceasta. Pentru alegerea materialului trebuie să se tină seama de : conditiile functionale ale pieselor asigurându-se rezistenta mecanică, duritatea rigiditatea, rezistenta la coroziune, conductibilitatea, permiabilitatea; dimensiunile rezultate din calcule să se încadreze în cadrul dimensiunilor standardizate; conditii impuse de tehnologie, cum ar fi prelucrabilitatea prin matritare, capacitatea de deformare plastică la rece, prelucrabilitatea ulterioară; factorii economici. Proprietătile tehnologice ale metalelor si aliajelor sunt determinate de: proprietăti mecance, compozitie chimică, caracteristici microstructurale, precizia dimensiunilor, calitatea suprafetei,gradul de ecruisare.

a) Prorietăti fizico-mecanice

Alamele sunt des folosite în aplicatiile industriale datorită conductivitătii lor excelente, atât electrice cât si termice, rezistentă bună atât la coroziune cât si la oboseală. Rugozitătile în cazul alamelor sunt reduse dacă lipseste plumbul, iar continutul de cupru este de minimum 63%. Crescând procentajul de cupru din aliaj obtinem rezultate mai bune.

b) Compozitia chimică

Cuprul este un metal de culoare rosie cu retea cristalină CFC, ceea ce ii conferă plasticitate foarte bună (A=40%) dar rezistenta mecanică relativ scăzută (Rm=200 250 N/mm2 în stare de laminat si recopt). Prin deformare plastică la rece cuprul se ecruisează si caracteristicile de rezistentă cresc (Rm=400 500 N/mm2), dar scade plasticitatea (A = 1 5%). Cuprul ecruisat isi recapătă proprietătile de plasticitate prin aplicarea unui tratament termic ce constă din încalzire la 600 800oC si răcire bruscă.

Cuprul are o bună rezistentă la coroziune în multe medii de lucru: atmosfere poluate, ape reziduale şi ape sărate, vapori de apă supraîncălziti, solutii slabe, neaerate de sulfati, azotati, cloruri si acizi anorganici (sulfuric, clorhidric, azotic), substante organice (benzină, motorină, benzol, glicerină etc.). Cuprul este atacat (se corodează) în medii care contin hidrogen, sulf, hidrogen sulfurat, amoniac, solutii concentrate de acizi anorganici, anilină şi acid acetic etc

Cuprul formează un număr impresionant de aliaje; cu exceptia aliajelor Cu-Zn care se numesc alame, aliajele cuprului cu staniu, cu aluminiu, cu siliciu etc., se numesc bronzuri: bronzuri cu staniu, bronzuri cu aluminiu etc.

Alamele sunt aliaje binare sau polinare cu baza de cupru, în care elementul principal de aliere este Zn. Alamele se utilizează datorită caracteristicilor mecanice şi rezistentei la coroziune mai bune decât ale cuprului şi datorită costului mai scăzut (zincul are preţul mai redus decât cuprul sau alte elemente de aliere).

Simbolurile mărcilor de alame (şi aliaje neferoase în general) sunt alcătuite din simbolul chimic al componentului de bază, urmat de simbolurile chimice ale elementelor de aliere, scrise în ordinea descrescătoare a importantei lor, simbolurile chimice ale elementelor de aliere pentru care concentratia este în jur de 1 % sau mai mare fiind însotite de numere (de preferinta întregi) care indică concentratiile masice nominale (medii) ale acestor componente.