Repararea Pieselor cu Suprafețe de Ghidare

ARGUMENT

În condiţiile producţiei industriale moderne, maşinile, utilajele şi instalaţiile trebuie să funcţioneze la parametrii optimi, fără întreruperi sau opriri accidentale, condiţie esenţială pentru obţinerea unei calităţi superioare a produselor şi a unei eficienţe economice ridicate.

Prin întreţinere se urmăreşte ca maşinile, utilajele şi instalaţiile să fie menţinute în condiţii normale de exploatare între două reparaţii consecutive planificate, evitându-se în acest fel reparaţiile accidentale. Accentuarea crizei energetice, de materii prime şi materiale a făcut ca amplificarea acţiunilor de recuperare, recondiţionare şi refolosire a pieselor să constituie o preocupare importantă în industrie, deoarece, în acest fel, se realizează costuri mici de producţie rezultate din importantele economii de manoperă, materiale şi consumuri de energie. De aceea procedeele de recondiţionare a pieselor uzate trebuie extinse în toate domeniile de activitate din industria noastră.

În anumite sectoare industriale, operaţiile de întreţinere şi recondiţionare a organelor de maşini au un caracter repetitiv, în sensul că nomenclatorul acestor organe şi al operaţiilor de executat este relativ restrâns, dar numărul anual de piese similare care trebuie recondiţionat este suficient de mare pentru a construi loturi, care se succed intermitent. Un asemenea mod de organizare este aplicabil şi pentru recondiţionarea pieselor de schimb, atunci când cantităţile anuale de piese se împart în loturi care pot fi alternate cu loturi de alte piese având similitudini tehnologice şi dimensionale. La fiecare schimbare a tipului de piesă introdus în lucru pe linia de recondiţionare, se adaptează şi linia, prin schimbarea dispozitivelor de lucru şi a numărului de muncitori. Această organizare flexibilă este recomandabilă pentru centre de recondiţionare cu programe variate care deservesc parcuri de utilaje, maşini şi instalaţii relativ omogene. Astfel de situaţii sunt întâlnite mai cu seamă în recondiţionările de piese de schimb pentru construcţii de maşini, maşini agricole, maşini de construcţii, autovehicule etc. De îndată însă ce programele anuale de lucru asigură o încărcare uniformă a liniei de recondiţionare, pe întregul an, la nivelul de aproximativ 2 schimburi/zi, liniile de recondiţionare devin linii cu programe stabile, flexibilitatea lor constând numai în posibilitatea de a se recondiţiona tipuri variate ale aceluiaşi reper, în anumite limite de dimensiuni şi variante constructive. Chiar şi în ţările dezvoltate din punct de vedere industrial, institute şi firme de prestigiu s-au specializat în recondiţionarea pieselor uzate.

În ţara noastră este legiferată activitatea pentru recuperarea şi utilizarea integrală a tuturor materialelor refolosibile, crearea industriei de recondiţionare a pieselor şi produselor, perfecţionarea şi introducerea de noi tehnologii pentru valorificarea la maximum a resurselor materiale recuperabile, organizarea unitară, pe baze economice, a acestei activităţi.

În cadrul tehnologiilor de recondiţionare a diferitelor piese – tratate în prezenta lucrare – sunt date exemple concrete de aplicare la maşini, utilaje şi instalaţii din industria noastră.

La prezentarea procedeelor tehnologice de recondiţionare s-au avut în vedere atât procedeele clasice cât şi cele moderne, folosite din ce în ce mai mult.

Din analiza procedeelor de recondiţionare descrise rezultă că sunt posibile realizări de mare valoare şi cu mijloace simple.

Cap. 1 REGULI GENERALE PENTRU REPARAŢII

Indiferent de felul şi gradul reparaţiei, înainte de începerea lucrului se impune studierea cărţii tehnice a maşinii sau a instalaţiei şi determinarea ordinii de demontare, nedemontându-se nimic în plus în afara pieselor sau ansamblelor necesare.

În cazul în care şeful echipei sau muncitorii care urmează să facă reparaţia nu cunosc maşina sau instalaţia pe care trebuie s-o repare, trebuie cerute consultaţii tehnice maistrului sau unui specialist.