Sudura cu arc electric

Memoriu justicativ

Sudarea este un procedeu de imbinare nedemontabila a doua materiale, prin formarea unei legaturi omogene intre atomii marginali ai pieselor de imbinat, in anumite conditii de temperatura si presiune.

Sudarea, ca procedeu de imbinare, este cunoscuta din cele mai vechi timpuri, dar numai odata cu dezvoltarea in ritm rapid a stiintei si a tuturor ramurilor tehnicii, incep sa fie puse la punct, atat din punct de vedere teoretic cat si tehnic, noi procedee de sudare. Sudarea nu poate fi aplicata in present unui mare numar de materiale (oteluri carbon, oteluri aliate, materiale si aliaje neferoase, sticla, mese plastice, etc) avand grosimi care variaza de la cativa microni pana la cativa metri.

Spre deosebire de celelalte procedee utilizate pentru obtinerea produselor semifinite sau finite in constructia de masini sau aparate (turnarea, nituirea, aschierea, etc.), sudarea prezinta o serie de avantaje: realizeaza inseminate economii de materiale si de manopera, precum si o rezistenta mai ridicata fata de nituire; in calitatea superioara a imbinarilor sudate si conditiile de munca mai bune in care se realizeaza acestea au determinat inlocuirea in ultimii ani ai nituirii in aproape 90%; permite realizarea unor constructii mai usoare si de forma constructive mai simpla, adaosurile tehnologice si cele de prelucrare fiind mai mici cu 70-90% fata de cele de la turnare; permite realizarea de constructii mixte sau combinate formate din mai multe parti executate din materiale diferite, prin procedee de prelucrare diferite si apoi asamblate prin sudare.

Principalele dezavantaje sunt legate de forma, dimensiunile semifabricatelor cat si de marimea laturilor, astfel: in cazul unei productii de serie mare, la piese mici este mai economica turnarea sau matritarea; calitatea imbinarilor sudate depinde in mare masura de calitatea materialelor utilizate si de calificarea sudorului; de multe ori produsele obtinute prin sudare trebuie sa fie supuse tratamentului termic si a unui control riguros; procedeele de sudare de mare productivitate reclama utilaje complicate, greu de intretinut,cu regimuri de lucru pretentioase,etc.

Acest proiect contine: sudarea prin topire cu energie electrica, tehnologia sudarii manuale cu arc electric, tehnica executiei sudarii, procedee speciale de sudare, avantajele si dezavantajele sudarii.

CAPITOLUL I

SUDABILITATEA METALELOR SI ALIAJELOR

1.1 Definitii si terminologie

Sudarea este un procedeu de imbinare nedemontabila a doua sau mai multor piese metalice, utilizand incalzirea locala, presiunea sau ambele, cu sau fara folosirea unui metal suplimentar.

Imbinarea sudata este posibila in urma unor legaturi intime de coeziune atomo-moleculara, obtinute pe seama energiei termice si mecanice introduce la locul de imbinare.

Metalul supus sudarii poarta denumirea de metal de baza (MB). Metalul introdus din afara, pentru a se obtine imbinarea sudata, se numeste metal adios. La locul de imbinare, prin solidificarea metalului topit, se obtine cusatura de sudura (CS), care provine din metalul de adios si din cel de baza, topite si amestecate in anumite proportii (fig. 25.1).

Sudura este rezultatul efectuarii operatiei de sudare.

In jurul sudurii, pe o anumita distanta, metalul de baza netopit, aflat insa la o temperature ridicata (sub temperature de topire), sufera anumite modificari. Zona pe care se mainfesta influenta temperaturii poarta denumirea de zona influientata termic (ZIT)