Evoluția Tuberculozei Bovine în Marea Britanie în Perioada 2007-2010

1.INTRODUCERE

Tuberculoza bovinelor este o boală infecto-contagioasă, transmisibilă la om, produsă de specia Mycobacterium bovis. Infecţia se caracterizează printr-o simptomatologie nespecifică şi prin apariţia în diferite ţesuturi şi organe a unor leziuni specifice proliferative sau exsudative, de tip granulomatos.

1.1 ISTORIC

Cel mai vechi document care se pare că se referă la tuberculoză este codexul lui Hamurabi, cu 2250 de ani î.e.n. Cu toate acestea, de abia în secolul al XVIII-lea Sylvius, foloseşte pentru prima dată termenul de “tubercul”, iar în anul 1811, Laёnnec demonstrează unicitatea şi specificitatea bolii pe care o numeşte “tuberculoză”; el arată că este produsă de un germen specific neidentificat şi că poate evolua atât la om, cât şi la animale sub formă nodulară şi difuză. De fapt, la animale boala a fost semnalată în secolul al XVI-lea sub denumirea de “boala perlată a bovinelor”, fără să se cunoască natura acesteia. Legătura dintre tuberculoza animalelor şi a omului a fost făcută de Villeemin, în 1865, care a reprodus experimental boala la iepure cu material patologic provenit de la oameni. Agentul etiologic a fost descoperit în 1882 de R. Koch, care identifică bacilul în leziunile tuberculoase, îl izolează în cultură pură şi reproduce infecţia la diverse specii de animale cu aceste culturi. În 1890, R. Koch prepară tuberculina, iniţial cu scop terapeutic. Deşi tuberculina nu a dovedit nici un efect curativ, ea a continuat să fie utilizată pe scară din ce în ce mai largă pentru depistarea infecţiilor tuberculoase, mai ales după ce Van Pirquet (1907) a semnalat valoarea reacţiei tuberculinice.

În 1919, Calmette şi Guérin, în urma cercetărilor experimentale pe bovine, întrevăd posibilitatea imunizării antituberculoase. Ei reuşesc să obţină tulpina atenuată B.C.G. dintr-o tulpină de tip bovin virulentă, după 230 de pasaje pe medii biliate şi glicerinate, executate din trei în trei săptămâni, timp de 13 ani. Cercetările din ultimele decenii s-au axat mai mult pe îmbunătăţirea metodelor de diagnostic şi de luptă antituberculoasă, în vederea limitării răspândirii şi chiar a eradicării bolii.

1.2 RĂSPÂNDIRE ŞI IMPORTANŢĂ

Tuberculoza bovină, ca şi cea umană, este răspândită pe tot globul pământesc, procentul de animale infectate variind în limite largi, de la o ţară la alta şi de la o regiune la alta. Astfel, în unele ţări în care se practică exploatarea intensivă a bovinelor, procentul de animale tuberculoase atinge cifra de 80%, în timp ce în altele, el este de 3-10%.

În prezent, datorită măsurilor sanitar-veterinare aplicate, în multe ţări din lume, tuberculoza bovină a fost mult mai redusă sau chiar eradicată.