Accident Vascular Cerebral

INTRODUCERE

Accidentul vascular cerebral (AVC) continuă să reprezinte o afecțiune neurologică gravă care ucide anual mii de persoane, fiind una dintre principalele cauze de mortalitate și morbiditate din lume. Accidentul vascular este un factor etiologic al instalării dizabilităților pe termen lung, pacienții care supraviețuiesc în urma producerii unui AVC rămân adesea cu simptome persistente ca: deficiențe de echilibru, deficiențe de percepție, afazie, paralizia unor părți ale corpului, depresie și alte deprecieri ale funcției cognitive. Din acest motiv accidentul vascular cerebral reprezintă o problemă majoră de sănătate atât din punct de vedere al mortalității ridicate, cât și din perspectiva sechelelor, cu efecte devastatoare asupra calității vieții pacientului și chiar a familiei acestuia.

În timp ce recuperarea post AVC se poate finaliza cu obținerea unor rezultate bune, în unele cazuri, recuperarea motorie este una modestă, indiferent de metoda aplicată în timpul recuperării. Incapacitatea de deplasare este un factor de handicap pe termen lung, recuperarea funcției motorii fiind considerată primordială în procesul de recuperare.

Accidentele vasculare cerebrale (AVC) reprezintă a doua cauză de mortalitate pe glob și a treia în țările industrializate, după bolile cardiace și canceroase. În China și în Japonia, AVC constituie cauza cea mai frecventă de deces. În Statele Unite survin anual 750.000 cazuri noi. Organizația Mondială a Sănătății definește sindromul clinic al accidentelor vasculare cerebrale (AVC) ca fiind semnele, dezvoltate rapid, ale unei tulburări focale sau globale a funcției cerebrale, ale cărei simptome durează 24 de ore sau mai mult sau duc la deces, și care au o cauză vasculară. Dacă simptomele durează mai puțin de 24 ore, sindromul poartă denumirea de atac ischemic tranzitoriu.

După vârsta de 55 de ani, rata AVC se dublează cu fiecare deceniu de viață, frecvența la bărbați fiind cu 40% mai mare decât la femei. Femeile rezistă mai bine decât bărbații.

AVC-urile cuprind un grup eterogen de tulburări care se pot împărți în două categorii: AVC-uri ischemice și AVC-uri hemoragice. În emisfera apuseană, aproximativ 80 - 85% dintre AVC-uri se produc prin obstrurarea unei artere, de obicei prin tromboză și mult mai rar printr-o embolie. În ambele situații, zona irigată de artera respectivă rămâne fără sânge, realizându-se ischemia. Restul cazurilor se împart între ruperea unei artere, cu hemoragie în țesutul cerebral (hemoragie parenchimatoasă) și hemoragie în spațiile ce înconjoară creierul, cel mai des în spațiul subarahnoidian.

În țările din Asia de Răsărit, proporția AVC-urilor hemoragice este de 40%. Dintre bolnavii care suferă un AVC, 1/3 mor în cursul primului an după accident, 1/3 rămân invalizi pentru tot restul vieții și 1/3 se ameliorează într-un grad satisfăcător. Cu toate că și infarctul miocardic este un accident vascular, există o mare deosebire în calitatea vieții. În timp ce bolnavul care a supraviețuit unui infarct, după câteva săptămâni poate să ducă o viață normală, în cazul unui AVC, chiar dacă aparent a fost fără sechele, creierul nu mai este ca înainte. Ischemia se realizează cel mai frecvent prin tromboza într-o arteră mare, cu leziuni aterosclerotice ansate (artera carotidă), prin leziuni ale vaselor mici, printr-o embolie, survenită cel mai frecvent în fibrilația atrială, sau printr-o afecțiune hematologică.

CAPITOLUL I. CARACTERISTICI ALE PATOLOGIEI SISTEMULUI NERVOS CENTRAL ( S.N.C.)

I.1 Ischiemia cerebrală acută tranzitorie

Este un accident vascular cerebral , de cele mai multe ori de natură ocluzivă, care se caracterizează anatomic prin leziuni neuronale reversibile, de diferite grade, iar clinic printr-o multitudine de simptome și semne de focalizare cu durată scurtă, de câteva secunde, minute, ore și excepțional peste 24 de ore. Acest accident vascular cerebral nu trebuie confundat cu ischemia acută cerebrală globală, ca de exemplu sincopa și altele. Incidența ischemiei acute tranzitorii focalizate este cuprinsă , după diferite statistici, intre 300-1.300/1.000.000 de locuitori /an. În majoritatea cazurilor survine la bolnavii cu ateroscreloză trecuți de 50 de ani (vârsta medie este de 60 de ani). Este de două ori mai frecventă la bărbați.

Ischemia acută tranzitorie focalizată este determinată de factori etiopatogenici incomplet elucidați. Actualmente sunt incriminați: ocluzia arterială tromboembolică minoră, stenoza arterială aterosclerotică și perturbări hemodinamice ale circulației arteriale sistemice și cerebrale.(Gheorghe Mogos , 1983)

I.2 Infarctul cerebral

Infarctul cerebral neembolic este o necroză a unei părți din țesutul cerebral, provocată de suprimarea fluxului sangvin , ca urmare a obliterării trombotice, totale sau parțiale, a unei artere cerebrale. Este unul dintre cele mai frecvente accidente vasculare cerebrale , incidența lui fiind de aproximativ 6-8 ori mai mare decât a hemoragiilor cerebrale, la persoanele trecute de vârstă de 60 de ani. (Gheorghe Mogos , 1983)

I.3 Embolia cerebrală

Embolia cerebrală constă în blocarea unei artere cerebrale printr-o particulă solidă , lichidă sau gazoasă, vehiculată de circulația sistemică. Se deosebesc: tromboemboliile în care particulele solide sunt reprezentate de trombii roșii proveniți din inima stângă și excepțională din inima dreaptă (embolia parodoxală); ateroemboliile în care particulele solide sunt reprezentate de fragmente de placă de aterom ulcerată , provenite din ateroame ale crosei aortice sau ale arterelor mari de la baza gâtului ; emboliile grasoase în care particulele lichide sunt reprezentate de picături mici de grăsime (conglomerate de chilomicroni); emboliile aerice în care particulele de aer care ocluzionează arterele cerebrale provin din inima stânga și mai rar din cea dreaptă (când există comunicare între cele două compartimente). Dintre toate aceste tipuri de embolii, tromboembolia prezintă cel mai mare interes practic, celelalte tipuri întâlnindu-se în mod excepțional(ele nu sunt prezentate în acest subcapitol). (Gheorghe Mogos , 1983)