Avortul

MOTIVATIA LUCRARII

Am ales sa efectuez aceasta lucrare deoarece am observat numarul mare de avorturi indiferent de producerea lor la femei de varsta fertila. Am fost dezamagita de femeile care intrerup evolutia sarcinii prin chiuretaj si impresionata de dorinta celor de a avea un copil. Am ajutat si eu, prin mica mea contributie la ingrijire, tratament si educatie sanitara. Prin studierea acestor cazuri am ajuns la o intelegere si cunoastere a fiintei umane si a modului in care se pot initia si intretine relatii interpersonale cooperante bazate pe respect intre membrii echipei de ingrijire si cel ingrijit.

SCURT ISTORIC AL AFECTIUNII:

Avortul reprezinta poate cea mai „paradoxala” entitate din patologia obstetricala: - o serie de cupluri care au în antecedente avorturi spontane, infertilitate, avorturi habituale, boala abortiva îsi doresc maternitatea si fac eforturi deosebite, la indicatia clinicienilor, pentru obtinerea ei; - femei care nu îsi doresc sarcina la vârsta când calitatea biologica a oului este poate cea mai buna 20-30 ani recurg la avortul la cerere, interventie cu riscuri, chiar în mâini experimentate, atât aspiratia, cât si chiuretajul fiind manevre oarbe (perforatii, hemoragii, repetarea chiuretajului, infectii uterine si/sau salpingo-ovariene, sinechii, care conduc la sterilitate/ infertilitate ulterioara, adeseori definitiva) , când aceste cupluri doresc o sarcina este deja prea târziu; - femei cu boli grave la care sarcina este contraindicata (cardio-vasculare, respiratorii, renale, diabet sever, lupus etc.) dar care dintr-o judecata „fireasca”, la care se adauga desigur „frustarea” si ignoranta îsi pun în pericol viata pentru mentinerea unei sarcini mult râvnite, riscurile fiind imense; - femei care nu doresc sarcina, ramân gravide foarte usor, recurg la diferite manopere abortive, cu consecinte dintre cele mai grave/mortale uneori (avortul provocat criminal, complicat) când foarte simplu ar putea apela la diferite metode contraceptive si/sau la avortul legal la cerere. Mentinerea unei sarcini, indiferent de circumstante este, în fond, o problema în primul rând personala. Nici un individ, nici o entitate, nici o legislatie nu pot impune unei femei majore acceptiunea unei sarcini împotriva vointei sale. Cel care considera ca este de datoria lui sa o faca trebuie sa cunoasca reproducerea umana, si nu numai atât, sa tina cont de toate conditiile. Impunerea înseamna predominant obligatii fata de cei care nasc, cresc si dezvolta, fata de parinti, familie; a nu le acorda importanta, creditul si ajutorul cuvenit este mai grav decât a interzice si/sau a condamna avortul.

(ABUREL E. 1967/ REBEDEA T. 1966)

CAPITOLUL I

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A APARATULUI GENITAL FEMININ

1. ANATOMIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Reproducerea este o caracteristica fundamentala a oricarei fiinte si se realizeaza prin participarea a doua organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundarii gametului feminin (ovul) de catre gametul masculin (spermatozoid). Oul rezultat se grefeaza in cavitatea uterina, unde continua sa creasca si sa se dezvolte pana ce fatul devenit viabil este expulzat din uter prin actul nasterii.

Diferentierea sexuala este prezenta inca din momentul fecundarii oului, dfar diferentierea intersexuala somatopsihica are loc lent in timpul copilariei si se realizeaza dupa pubertate ca urmare a activitatilor gonadelor. In copilarie, hormonii sexuali secretati in cantitati reduse contribuie, impreuna cu ceilalti hormoni, la cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului, iar dupa pubertate, acesti hormoni secretati in cantitati crescute la femei cu anumite caracteristici ciclice, intretin functia sexuala.

Organizarea morfofunctionala a sistemului reproducator la ambele sexe este extrem de complexa, gonadele avand atat functia de a produce gameti (ovule si spermatozoizi) cat si pe cea de a secreta hormoni sexuali, care prin diferitele lor activitati asupra organelor genitale si asupra intregului organism, asigura conditii optime pentru reproducere.

Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externa - vulva - si un grup de organe interne localizate in pelvis: vaginul, uterul, trompele Faloppe (salpinge) si ovarele.

Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.

Evolutia si starea morfologica a organelor genitale sunt in strinsa interdependenta cu starea hormonala, diferita in fiecare din perioadele de dezvoltare.

Vulva- reprezinta deschiderea in afara organelor genitale .

Este constituita din: - muntele lui Venus

- labiile mari

- labiile mici

- clitorisul

- himenul

- glandele Bertholin

- glandele Skene

- bulbii vestibulari

- glandele anexe regionale

- perineul

La nivelul vulvei se afla si orificiul extern al uretrei (meatul urinar) cu glandele Skene.

Muntele lui Venus : regiune anatomica dinaintea simfizei puluiene acoperita de la pubertate cu par. Este bogat in tesut grasos, fibroconjuctiv, oferindu-i un relief usor proeminent si o consistenta moale de „perinita”.

Labiile mari : sunt pliuri cutaneo-mucoase constituite din fibre musculare si tesut grasos si conjunctiv. Ele sunt acoperite pe fata externa de piele, iar pe partea interna de o mucoasa prevazuta cu un epiteliu pavimentos. Prezinta foliculi polisebatici pe fata externa si glande sudoripare a caror functie debuteaza la pubertate.

Anatomic se unesc si formeaza comisura anterioara, extremitatile posterioare se unesc, la fel intre ele si formeaza comisura posterioara (furculita). Contin un bogat plex venos care in cazuri de traumatisme produce hemoragie profuza si hematoame extinse.

Labiile mici : Sunt formate din tesut conjunctiv si fibre musculare, printre care se gasesc rare fibre de tip erectil. Sunt acoperite de o mucoasa prevazuta cu un epiteliu pavimentos. Prezinta glande sebacee si eventual glande sudoripare.

Clitorisul: Este constituit din doi corpi cavernosi, separati printr-un sept incomplet. Se termina cu o extremitate proeminenta denumita gland, prevazuta cu un fren.

Himenul: Oblitereaza partial orificiul vaginal si este format din tesut conjunctiv bine vascularizat, fiind acoperit de un epiteliu pavimentos.

Forma orificiului himenal poate fi:

- semilunara

- circulara

- cribiforma

- septata

- fibriata

Glandele Bertholin : Sunt situate pe cele doua laturi ale extremitatii inferioare a vaginului in grosimea labiilor mari. Sunt glande tubulare ramificate, alcatuite din lobi formati la randul lor din acini glandulari cu functie muco-secretorie.

Glandele Skene : Sunt asezate parauretral si se deschid pe partile laterale ale orificiului uretral.

Bulbii vestibulari: Sunt organe erectile incomplet dezvoltate.

Limfaticele vulvei : Sunt drenate de ganglionii limfatici inghinali superficiali si profunzi si de ganglionii femurali superficiali si profunzi

Perineul : Este o formatiune musculo-aponevrotica, care inchide in jos excavatia osoasa a bazinului.

Organele genitale interne :

- vaginul

- uterul - corp

- istm

- col (cervixul)

- trompe - portiunea interstitionala

- portiunea istmica

- portiune ampulara

- ovarele

- Vaginul: Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit in sensul antero-posterior. Vaginul are rol in copulatie (depunerea spermatozoizilor) siserveste drept canal - trecerea fatului si anexele sale in timpul nasterii.