Chimioterapia antitumorală

I. INTRODUCERE

Era modernă a chimioterapiei antitumorale cu antimetaboliţi a debutat la sfârşitul anilor 1940 (acid 2,4-diamino-4-deoxifolic) induce remisia în leucemia acută la copii.

Astăzi, cel mai utilizat antagonist al acidului folic în medicaţia oncologică este metotrexatul. Acest medicament are eficacitate demonstrată în leucemia acută, limfoame nonHodgkiniene, osteosarcoame, coriocarcinoame.

Pentru prevenirea reacţilor adverse şi a accidentelor toxice provocate de dozele mari de metotrexat administrate în tratamentul oncologic, se administrează folinat de calciu (sare de sodiu a acidului folinic) şi se monitorizează terapia.

În acest sens determinarea concentraţiei plasmatice a metotrexatului, respectiv a folinatului de calciu este foarte importantă mai ales în cazul pacienţilor cu anomalii ale clearence-lui care au un risc crescut de toxicitate şi pentru care se impune instituirea unor măsuri terapeutice specifice.

Având în vedere faptul că timpul necesar determinării separate a metotrexatului, respectiv a folinatului de calciu este mai mare decât cel necesar determinării simultane a acestora ne-am propus să elaborăm o metodă eficientă şi rapidă de dozare simultană a acestor compuşi din plasmă umană metodă pe care ulterior să o aplicăm pentru analiza probelor biologice în cadrul terapiei cu doze mari de metotrexat, însoţită de “terapia de salvare” cu folinat de calciu.

II. PARTEA GENERALĂ

II.1 Chimioterapia în boala canceroasă

II.1.1 Fiziopatologie

Cancerul reuneşte o serie de boli umane şi animale, caracterizate anatomo-clinic prin dezvoltarea de tumori maligne în organe şi ţesuturi.

Din punct de vedere histologic cancerul este denumit neoplazie, iar unitatea morfo-funcţională a acesteia este celula canceroasă.

Sub influenţa factorilor etiologici cancerigeni şi cocancerigeni, orice tip de celulă din oricare ţesut sau organ se poate transforma în celulă canceroasă.

Proliferând nelimitat şi anarhic, celulele canceroase infiltrează şi distrug ţesuturile şi organele în care migrează, apoi diseminează în tot organismul.

Proliferarea clonală a celulelor canceroase de la ţesutul lor de origine formează tumoarea primară. Diseminarea celulelor canceroase de la ţesutul lor de origine în întregul organism se face prin migrarea lor pe cale interstiţială locoregională, pe cale limfatică la ganglionii limfatici şi pe calea circulatorie prin vasele sanguine.

Astfel diseminate, celulele canceroase continuă să prolifereze şi produc metastaze şi tumori secundare în orice regiune a corpului.

În biopatologia celulară, cancerul este o alterare specifică a proliferării şi diferenţierii celulelor somatice. Totodată, cancerizarea este o alterare genetică moleculară, deoarece în celulele somatice agenţii cancerigeni şi cocancerigeni reacţionează biochimic cu componenţii macromoleculari ai aparatului genetic celular.