EKG Holter

I.Introducere

I.1 ELECTROCARDIOGRAMA

Electrocardiograma este un mijloc de a studia activitatea inimii de la semnale electrice detectabile de la nivelul pielii.Au rezultat în mod direct, la începutul secolului XX, de la inventarea galvanometrului de de către fiziologul olandez, Einthoven. Electrocardiograma a fost demonstrată la Societatea Regală din Londra, în 1909.

"ECG" (sau, uneori, încă "EKG", în Statele Unite, de la ortografia germană) a devenit o pictogramă care reprezintă activitatea inimii.Forma de undă este semnul de "înaltă tehnologie", cel mai cunoscut din comportamentul electric al inimii.În diferite versiuni, forma sa caracteristică (a se vedea figura1) raportând un ritm sanatos, sau linia plană sugerând decesul pacientului, este familiar oricărui vizualizator “de telenovele” de televiziune medicală. O variaţie inteligentă asupra temei reprezintă logo-ul distinctiv pentru British Heart Foundation, cea mai mare fundație de binefacere din Marea Britanie dedicată pentru finanţarea cercetării cardiovasculare.

Electrocardiograma (ca o urmă pe hârtie sau un monitor TV) arată modificările de tensiune, detectabile în timp a bătăilor inimii, între perechi de electrozi plasați la anumite puncte de pe piele.Baza ECG este că inima, la fel ca și alți muschi, se contractă datorită hiperactivității electrice.Inima este o piesă relativ mare de țesut, astfel încât fluxul de curent electric, asociat cu (şi imediat precedent) contracţia, produce tensiuni detectabile (de obicei câțiva milivolţi ) la suprafaţa corpului. Perechile de electrozi pot fi plasați în diferite poziţii pe corp pentru a oferi informaţii despre starea inimii.Clasic, electrozii sunt ataşați la un picior şi două braţe. Chiar mai mult detalii pot fi obţinute cu fire inserate în esofag , sau chiar din interiorul inimii (cu un electrod introdus printr-o venă). Extindere anormală (hipertrofia) din camerele inimii produce diverse modificări caracteristice ale ECG, care sunt uşor de interpretat de către utilizatorii experimentaţi.

Fig.1 Forma caracteristică ECG a unei inimi sănătoase:60 bătăi/minut

I.2 Scurt istoric

Alexander Muirhead a fost acela care a pus fire, la încheietura mâinii unui pacient febril, pentru a obţine o înregistrare a inimii pacientului, în timp ce studia pentru medicul său de știinţă (energie electrică), în 1872, la Spitalul Sf. Bartolomeu. Această activitate a fost direct, înregistrată şi vizualizată prin utilizarea un electrometru capilar Lippmann, de fiziologul britanic, John Burdon Sanderson. Prima apropiere sistematică, a inimii, din punct de vedere electric, a fost cea a lui Augustus Waller, care lucra în Spitalul Sf. Maria din Paddington, Londra. “Mașina lui electrocardiograf”era formată dintr-un electrometru capilar Lippmann, fixat la un proiector.

Bătaia inimii a fost proiectată pe o placă fotografică care a fost însăşi prinsă de un tren de jucărie. Acest lucru a permis o clipă ca bătaia inimii să fie înregistrată în timp real. În 1911 el a văzut în continuare că cererea medicală pentru descoperirea sa, era destul de scăzută.

Un dispozitiv comercial ECG la începutul anului (1911). O descoperire iniţială a venit atunci când Willem Einthoven, care lucra în Leiden, Olanda,a folosit galvanometrul pe care el l- a inventat, în 1903. Acest aparat a fost mult mai sensibil decât electrometrul capilar pe care Waller l-a utilizat şi galvanometrul care a fost inventat ,separat în 1897 de către inginerul francez Clément Ader .Decât să folosească electrozi auto adezivi ca cei pe care îi utilizăm noi astăzi, pacientii lui Einthoven scufundau fiecare dintre membrele lor în containere de soluţii de sare nivel la de la care se înregistra EKG .