Gonartroză posttraumatică

CAPITOLUL I

-Introducere -

,,Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate, totul este nimic”.

,,Sănătatea ar trebui să se afle deasupra oricăror plăceri trecătoare”

Artur Schopenhauer

În ultimii ani se subliniază efectele diverselor acţiuni motrice specifice educaţiei fizice, sportului şi kinetoterapiei care au o contribuţie substanţială la menţinerea stării de sănătate a individului, a condiţiei fizice a acestuia.

Educaţia fizică şi kinetoterapia desfăşurate sistematic duc la un număr redus a multor defecţiuni ale organelor şi sistemelor corpului uman, la o bună funcţionare a muşchilor, ligamentelor, al întregului organism uman, ferindu-l de boli cardiovasculare, obezitate, stres, contribuind astfel la o mai bună funcţionare a acestuia.

De-a lungul timpului s-au efectuat nenumărate cercetări (în China, Franţa, Egipt, Germania)care dovedesc aspectele negative pe care le are asupra organismului uman lipsa de mişcare, de practicare a unor activităţi fizice.

Totodată s-a arătat şi rolul pe care îl are kinetoterapia şi exerciţiile fizice executate cu o anumită intensitate distractive şi relaxante în ceea ce priveşte pre-întâmpinarea şi combaterea stării de depresie, anxietate, stres şi în dezvoltarea voinţei şi încrederii în sine.

1.1. Importanţa temei

Genunchiul,una din cele mai mare articulaţii a corpului, prin poziţia sa de articulaţie intermediară a membrului inferior are în mers un dublu rol:

• de a asigura statica printr-o mare stabilitate în momentul de sprijin;

• de a asigura elevaţia piciorului (corectarea acestuia în funcţie de denive-lările terenului în momentul de balans);

Totodată joacă un rol important într-o serie de momente şi activităţi uzuale (stat pe scaun, înălţat, ridicarea unui obiect) sau activităţi profesionale.

Datorită rolului său în biomecanica statică şi dinamică a membrului inferior, ca şi prin slaba acoperire cu ţesuturi moi, genunchiul devine deosebit de predispus traumatismelor directe sau indirecte, care mai târziu pot conduce la artroze ale genunchiului.

Artroza = reumatismul cronic degenerativ este un proces articular de uzură întâlnit mai frecvent la femei de la 40 de ani în sus, iar la bărbaţi de 55 – 60 de ani în sus, totuşi îl putem găsi şi la o etate mai tânără, chiar şi în adolescenţă, în aceste cazuri uzura se poate constitui datorită unui traumatism (accidente, contuzii, fracturi). Cei care au reumatism degenerativ suferă de dureri articulare aproape zilnic, iar pe termen lung pot prezenta deformări articulare invalidante.

Un genunchi normal din punct de vedere morfo-funcţional, este un genunchi ca-re, în condiţii de indoloritate are atât stabilitate cât şi mobilitate, indiferent de activităţile la care sunt supuse membrele inferioare.

Genunchiul dureros este un genunchi nefuncţional, atât pentru susţinere cât şi pentru mişcare, iar prezenţa gonalgiei îngrădeşte mult posibilitatea de recuperare a elementelor sechelare disfuncţionale generate de injuria respectivă.

Oricare din cele 3 compartimente ale genunchiului, femuro-tibial, femuro-rotu-lian, tibio-fibular superior, poate genera perturbarea stabilităţii sau mobilităii,pe fondul unei stări dureroase.

În cadrul asistenţei medicale conservatoare, kinetoterapia are un rol deosebit asigurând indolaritatea, stabilitatea şi mobilitatea genunchiului.

Realizarea unui program eficient de către kinetoterapeut în recuperarea pacientului cu gonartroză, presupune ca acesta să aibă cunoştinţe temeinice de anatomie, fiziologie şi biomecanică ale genunchiului.

Rezultatele din ultimii ani privind recuperarea pacientului cu gonartroză arată rolul kinetoterapiei în asistenţa medicală a gonartrozei.

1.2. Tratarea temei în literatura de specialitate

Deoarece la nivelul genunchiului se pot întâlni toate tipurile de traumatisme şi lezarea tuturor structurilor anatomice şi datorită rolului său în statica şi dinamica piciorului, de-a lungul timpului s-au scris diferite tratate, teze şi lucrări cu privire la utilizarea programelor de kinetoterapie profilactică şi de recuperare în cazul gonartrozelor.

Astfel amintim din literatura de specialitate:,,Kinetologia profilactică, terapeutică şi de recuperare” de T. Sbenghe, ,,Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei” de T. Sbenghe, ,,Kinetologie Medicală” de M.Cordun, ,,Bazele fizice şi anatomice ale Kinetologiei”, de Popescu R., Marinescu L., ,,Fizio-kinetoterapia şi recuperarea medicală”, de Kiss I.

1. Motivaţia alegerii temei

Tema a fost aleasă cu scopul de a demonstra o dată în plus rolul benefic al practicării kinetoterapiei în recuperarea bolnavilor cu gonartroză, în condiţiile unei bune colaborări între echipa de medici, kinetoterapeuţi, asistenţi, psihoterapeuţi.

Gonartroza fiind o boală întâlnită în ultimii ani tot mai des şi în rândul tinerilor, kinetoterapia îşi propune obţinerea unei bune funcţionalităţi a genunchiului şi implicit al întregului membru inferior prin utilizarea atât a mijloacelor profilactice dar şi curative.

Un număr mare de bolnavi ar putea beneficia de o mare autonomie de mişcare, dacă s-ar aplica la timp anumite măsuri simple de Kinetoterapie, de aceea un program de recuperare trebuie început din primele zile de debut ale bolii sau din faza iniţială