Îngrijirea Bolnavului cu Cataractă

ARGUMENT

Cataracta este o boală a globului ocular ce prezintă tulburări de transparenţă ale cristalinului cât şi deplasările sale, denumite luxaţii şi subluxaţii.

Scopul prezentului proiect este de a indentifica problemele de îngrijire specifice pentru un pacient cu cataractă.

Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu cataractă şi de care trebuie să ţină seama un asistent medical la întocmirea planului de îngrijire sunt: scăderea progresivă a acuitaţii vizuale, perceperea de “puncte negre” în câmpul vizual, cefalee, ameţeli, insomnie, hipertensiune arterială.

Obiectivele prezentului proiect sunt:

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe profesionale:

1. Administrează o bază de date.

2. Elaborează strategii pentru o comunicare eficientă.

3. Analizează nevoile fundamentale specifice fiinţei umane.

4. Aplică procesul de îngrijire (nursing) la pacienţii cu afecţiuni

oftalmologice.

5. Pregăteşte bolnavul.

6. Administrează medicamente.

7. Analizează semnele si simptomele specific afecţiunilor oftalmologice.

8. Evaluează elementele de gravitate în afecţiunile oftalmologice.

9. Monitorizează evoluţia pacientului.

10. Efectuează bilanţul îngrijirilor aplicate.

Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţii cu cataractă s-a finalizat prin analiza unui caz cu cataractă matură senilă pentru care s-a elaborate un interviu. Pe bazã interviului realizat s-au evidenţiat problemele de dependenţă specific la nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei Henderson

În final a fost elaborate planul de îngrijire la un pacient cu cataractă respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidenţiate problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile autonome şi delegate aplicate, precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

Obiectivul I Anatomia şi fiziologia aparatului vizual

1.Anatomia aparatului vizual

Aparatul vizual, cel mai important organ de simţ, informează sistemul nervos central asupra tuturor modificărilor care au loc în mediul înconjurător.

Funcţionează pe principiul sistemului cibernetic, adică are în exterior globul ocular numit şi “aparat de luat vederi”, apoi căi de transmisie a mesajului şi centri corticali de interpretare a imaginii.

Globul ocular – formează aparatul optic al organului vizual. Are formă aproape sferică şi este alcătuit din trei tunici suprapuse care formează peretele lui. ( Anexa 1)

- O tunică externă conjunctivă fibroasă;

- O tunică mijlocie vasculară ( UVEE), bogată în pigment;

- O tunică internă nervoasă, retina.

Tunica externă fibroasă se împarte în două porţiuni inegale:

- Una posterioară opacă, alb-sidefie sclerotică;

- O porţiune anterioară, bombată şi transparentă numită cornee.

Sclerotica este formată dintr-o împletitură densă de fibre colagene, dispuse radial şi circular care o fac rezistentă. Este dură şi inextensibilă la adult, având rol de protecţie. În grosimea ei se ramifică vase de sânge şi nervi, precum şi canalul lui Schlemm, vecin limbului sclero-cornean care are rol fiziologic în circulaţia lichidelor din interiorul ochiului. La polul posterior sclerotica prezintă o porţiune perforată numită “lama ciuruită”, prin care trec fibrele nervului optic.

Corneea este partea anterioară a stratului fibros. E o membrană transparentă, mai subţire în porţiunea sa mijlocie. Este alcătuită din fibre conjunctive colagene aşezate sub forme de lamele paralele între ele şi cu suprafaţa corneei. Cornea nu posedă vase de sânge, dar conţine numeroase ramificaţii nervoase. Nutriţia este asigurată prin îmbibaţie de vase sanguine de la nivelul limbului sclero-corneean. Zona de trecere dintre cornee şi scleră se numeşte “limb sclero-corneean”.