Tubul de Traheostomie

Se poate efectua chirurgical (clasic), sau prin tehnici percutanate, specifice ATI, care au avantajul că se pot practica şi la patul bolnavului. După efectuarea traheotomiei (traheostomiei) se montează o canulă traheală, ce poate fi de mai multe feluri: cu balonaş (în cazul în care pacientul necesită ventilaţie mecanică şi/ sau are tulburări de deglutiţie), sau fără balonaş, care asigură respiraţia spontană şi eliminarea secreţiilor.

Tuburile traheale pot fi de asemenea de dimensiuni diferite, cu sau fără manson, din diverse materiale (plastic, silicon, metalic) sau pot fi fenestrate (pentru a permite fonaţia).

Fig.1 Respiratia prin orificiul tracheal

Practicarea traheostomiei se indică atât în patologia de cale aeriană (obstrucţia înaltă de căi respiratorii), cât şi extrapulmonară (fracturi ale coloanei cervicale cu leziuni spinale, comă prelungită, chirurgia facială şi arsurile faciale, precum şi în anafilaxie sau reacţii alergice severe). Din punct de vedere anestezic, efectuarea traheotomiei are avantajul de a reduce spaţiul mort respirator, uşurează aspirarea şi toaleta traheobronşică a pacientului şi grăbeşte desprinderea de pe ventilator. O indicaţie majoră a traheotomiei în serviciul ATI este intubaţia prelungită, efectuarea la timp a traheotomiei evitând formarea stenozelor traheale, a traheomalaciei şi a fistulelor eso-traheale.

Istoric

Termenul “traheostomie” deriva din limba greaca, din anul 1649, de la cuvintele “tracheia arteria“ - “artera aspra” si “stoma” - “deschidere”sau “gura”.

-1500 B.C.- a fost facuta prima referinta legata de acesta procedura, in cartea hindusa de medicina “Rig Veda”;

-anul 800 B.C.- Homer spune despre Alexandru cel Mare, ca “punctiona traheea soldatilor cu varful sabiei pentru a preintampina sufocarea”.

-400 B.C. - Hippocrates condamna trahoestomia de teama injuriei arterei carotide.

-100 B.C.- Asclepiades din Bithynia face prima traheostomie selectiva, dar pacientul nu supravietuieste.

-100 A.D.- Antyluss si Galen descriu efectuarea inciziei intre inelele 3 si 4.

-anul 1546 - Antonio Musa Brasavolo face prima traheostomie cu succes.

-anul 1860 - Evans Conway raporteaza o mortalitate de 68%

-cel care instituie ghiduri de efectuare a traheostiomiei este dr. Chevalier Jackson, in 1909, care descrie o incizie lunga, evitarea cricoidului, diviziunea istmului, chirurgia sigura si lenta, precum si ingrijirea postoperatorie.

-anul 1957 - Shelton si colaboratorii descriu prima traheostomie percutana, publicata in JAMA, in care se foloseste un trocar introdus orb in trahee.

-anul 1969 - Toye si Weinstein descriu tehnica percutana Seldinger, publicata in revista “Chirurgia”.

-anul 1985 - Pasquale Ciaglia publica “Traheostomia Percutana Dilatativa” prin tehnica Seldinger.

-anul 1989 - Paul si colaboratorii descriu prima traheostomie percutana sub control bronhoscopic.

-In zilele noastre traheostomia percutana a castigat teren in fata traheostomiei chirurgicale clasice. Tehnica dilatativa este considerata standardul de aur. Sunt mai mult de 600 publicatii legate de traheostomia percutana aparute dupa anul 1985.

Indicatiile traheostomiei:

1. Ventilatie mecanica prelungita in:

- pneumonie refractara la tratament;

- boala pulmonara cronica obstructiva severa;

- ARDS;

- injurie cerebrala severa;

- MODS.

N.B. Colegiul American al Pneumologilor, prin Consiliul de Terapie Intensiva,

recomanda traheostomia la pacientii ventilati mecanic o perioada mai

mare de 7 zile.

2. Obstructia cailor aeriene datorata:

- bolilor inflamatorii;

- anomaliilor congenitale (hipoplazie laringeana);

- corpilor straini care nu pot fi dislocati prin manevra Heimlich;

- traumatismelor laringiene;

- fracturilor faciale care pot determina obstructie de cai aeriene superioare;

- edemului (trauma, arsuri, infectii, anafilaxie).;

- patologiei supraglotice sau glotice (neoplasm, paralizie de corzi vocale bilaterala).

3. Necesitatea imbunatatirii toaletei pulmonare:

- tuse ineficienta datorata durerilor cronice sau slabirii musculaturii respiratorii.

4. Profilactic (chirurgia capului si gatului cu extensia acestora)

5. Sindrom de apnee in somn necontrolat.