Ambalarea Berii

1. Scurt istoric

Berea este o băutură aparte, chiar specială. O tăbliţă sumeriană de acum 6000 de ani aducea omenirii secretul fabricării acestei băuturi. Pe vremea aceea însă, sumerienii nu aveau acces la această licoare aurie. Era o băutură divina şi, ca atare, ea era destinată doar zeiţei fertilităţii. Mult mai târziu, în Evul Mediu, călugării consumau bere mai ales în timpul postului, ca înlocuitor al cărnii.

Fabricarea şi comercializarea berii a început în anul 1200 D.C. în Germania de astăzi. In 1506 apare Legea Germană a Purităţii care spune clar că ingredientele berii trebuie sa fie doar apă pură, orzoaică, hameiul şi grâul. Imbutelierea berii a început în 1605.

Un litru de bere echivalează cu ; jumătate kg de cartofi, 65g unt, 6 ouă, 0,75l lapte sau un sfert de pâine.

Berea este o băutură alimentară slab alcoolică, nedistilată, obţinută prin fermentaţia întrerupta a unui must de malţ, hamei şi apă. Berea conţine componentele nutritive ale malţului şi, în plus produşi noi rezultaţi din fermentaţia alcoolică adică acizi organici: acetic, malic, lactic; aldehide; alcool superior; vitamine hidrosolubile provenite din drojdie: B1, B2, B6, B12, PP, H; factori de creştere: biotină, inozitol, acid pentatenic.

1.1 Tehnologia berii

Materiile prime folosite la fabricarea berii sunt: malţul, cerealele nemaltificate, hameiul şi apa.

Fabricarea berii din aceste materii prime are loc în trei etape mari şi anume:

o Fabricarea malţului din orz ( maltificarea);

o Obţinerea malţului de bere ( fierberea);

o Fermentarea mustului de bere cu ajutorul drojdiei, inclusiv condiţionarea berii rezultate.

Obţinerea berii din materiile prime prezentate mai sus , se face în două etape principale – obţinerea mustului de bere şi fermentarea acestuia.

După cântărire malţul şi cerealele nemaltificate sunt măcinate în mori speciale pentru a da posibilitatea enzimelor să acţioneze în timpul operaţiei de plămădire şi zaharificare. Cu ajutorul apei şi sub acţiunea enzimelor din malţ se realizează la plămădire şi zaharificare transformarea substanţelor macromoleculare insolubile din malţ în produse solubile cu masă moleculară mică şi medie care vor alcătui extractul mustului de bere.

După zaharificare plada este filtrată în scopul separării mustului de părţile insolubile care vor forma borhotul de malţ. Astfel primul must mai concentrat rezultat, cât şi apele folosite pentru spălare şi epuizarea borhotului în extract sunt supuse apoi fierberii cu hamei.

Fierberea mustului cu hamei are ca scop principal solubilizarea substanţelor amare, coagularea proteinelor, inactivarea enzimelor şi sterilizarea mustului. După terminarea fierberii se face separarea conurilor de hamei iar mustul fierbinte este trecut în instalaţiile de tratare în vederea fermentării.

Tratarea mustului cuprinde îndepărtarea precipitatului care se formează la fierbere, denumit trub de cald, răcirea mustului până la temperatura de însămânţare cu drojdii de 6-7°C cât şi separarea precipitatului care se formează în timpul răcirii mustului, aşa numit « trub la rece ».

Mustul de bere obţinut cu extractul corespunzător sortimentului de bere fabricat, este apoi trecut la fermentare primară şi însămânţat cu drojdie de bere sub forma unei culturi pure, obţinuta prin multiplicarea în faza de laborator şi în staţia de culturi pure. In timpul fermentaţiei primare, care durează 8-10 zile, are loc transformarea zahărului fermentescibil în alcool etilic, bioxid de carbon şi alte produse secundare de fermentaţie, rezultând la sfârşit aşa numita bere tânăra.

In cursul operaţiei următoare de fermentare secundară are loc saturarea berii cu dioxid de carbon, limpezirea şi finisarea gustului berii.

O parte din drojdia rezultată de la fermentaţia primară este tratată şi refolosită pentru o nouă fermentare, iar drojdia excedentară de la fermentaţia primară şi secundară este supusă uscării şi comercializării cu drojdie uscată.

După terminarea fermentaţiei secundare, a cărei durata depinde de sortimentul de bere respectiv, berea este trecută la filtrare pentru îndepărtarea drojdiei şi a altor substanţe care formează tulbureală acesteia. Berea filtrată este trecută în tancuri speciale de bere filtrată care alimentează maşinile de îmbuteliat sau aparatul de tragere a berii în butoi. Ambalajele folosite – sticlele şi butoaiele – sunt supuse în prealabil unor operaţii de condiţionare pentru a nu transmite un gust străin şi a nu periclita stabilitatea berii. Unele sortimente de bere sunt pasteurizate la sticlă, înainte de etichetare pentru prelungirea conservabilităţii. Astfel încat sticlele puse în navete cât şi butoaiele pline cu bere sunt depozitate în spaţii speciale răcite până la expediţie.