Analiza Comparativă

CAP. I ASPECTE TEORETICE PRIVIND CALITATEA

1.1. Calitatea produselor

1.1.1. Conceptele : „calitate” si „calitate totala”

Conceptul general de „calitate” se utilizeaza in diverse domenii, printre care se afla si cel al productiei de marfuri si servicii. Sensurile acestui concept sunt de natura filosofica, tehnica, economica si sociala. Calitatea, in sensul cel mai general este o categorie filosofica si exprima insusirile esentiala ale unui obiect, care-l fac sa se distinga de toate celelalte produse similare, care au aceeasi destinatie, respectiv utilitate.

Plecand de la sensul filosofic al conceptului rezulta urmatoarea definitie : „Calitatea produselor este conferita de sinteza optima a principalelor proprietati (caracteristici), care exprima gradul de utilitate in satisfacerea nevoilor exprimate sau implicite”.

Sensul tehnic al calitatii exprima gradul de conformitate cu specificatiile prevazute in documentatia produsului.

Din punct de vedere economic, calitatea exprima masura optima in raport cu cheltuielile ocazionale la producator si client.

In sens social, calitatea exprima gradul de satisfactie al nevoii clientului care este de altfel, scopul pentru care se realizeaza produsele.

Organizatia Internationala de Stamdardizare defineste calitatea astfel: „Calitatea reprezinta ansamblul de caracteristici al unei entitati care ii confera acesteia aptitudinea de a satisface necesitatile exprimate sau implicite” (ISO 8402/1995). „Calitatea este aptitudinea unui ansamblu de caracteristici intriseci de a satisface cerintele” (ISO 9000:2000). Conceptul de calitate poate fi utilizat cu adjectivul : mediocra, buna, excelenta.

Conceptul de „calitate totala” a aparut relativ recent in mai multe versiuni. Multi autori considera ca este o noua filozofie, o strategie globala, o politica, un ansamblu de procedee si metode, care urmaresc participarea intregului personal pentru satisfacerea nevoilor clientului si chiar depasirea asteptarilor acestuia.

Dintre definitiile date calitatii totale, cele ale lui Ishikawa si Kelada, exprima mai bine esenta acestui concept care pun accent nu numai pe calitatea propriu-zisa a produselor, ci si pe componentele extracalitative.

Ishikawa identifica, in cadrul conceptului sau „Company Wild Quality Central” (CWQC), urmatoarele componente de baza :

• asigurarea calitatii;

• controlul calitatii;

• tinerea sub control a costurilor, cantitatilor si a termenelor de livrare.

Kelada identifica sapte componente ale calitatii totale pentru satisfacerea nevoilor clientilor:

• calitatea produsului sau serviciului (Q);

• livrarea cantitatii cerute (V);

• la momentul dorit (T);

• la locul cerut (L);

• la un cost cat mai mic pentru client (C);

• in conditiile unor relatii agreabile si eficiente (R);

• si ale unui sistem administrativ (A) fara erori, incepand cu eliberarea comenzii si pana la plata facturii.

Asociatia franceza a cercurilor calitatii (AFCERQ) defineste calitatea totala ca pe „un ansamblu de principii si metode reunite intr-o strategie globala, care vizeaza modernizarea intregii organizatii pentru a obtine o satisfacere mai buna a clientului, la un cost cat mai mic”.

Principiile calitatii totale sunt :

• promovarea unei atitudini preventive care trebuie sa prevaleze fata de cea corectiva;

• considerarea simultana a tuturor componentelor calitatii totale ca fiind importante si in primul rand performantele calitative;

• armonizarea influientelor asupra calitatii a tuturor factorilor si partenerilor : clienti, furnizori, distribuitori, vanzatori, etc.;

• crearea si dezvoltarea unui sistem informational adecvat pentru urmarirea in permanenta a evolutiei indicatorilor de calitate.