Etichetarea iaurtului - modalitate de garantare a calității produsului

Capitolul 1. IAURTUL ȘI ETICHETAREA ACESTUIA

1.1. Caracteristici specifice și importanța în alimentație

Iaurtul este un produs lactat cu un gust acid plăcut și cu aromă specifică, preparat din lapte de vacă, de oaie, de bivoliță sau de capră, prin fermentarea cu bacterii lactice din adaosul de maia. Acesta este realizat și consumat de peste 5500 de ani. Produsul este originar din Asia Mică și din Peninsula Balcanică.

Existența mai multor vitamine și minerale în compoziția sa, printre care vitamina A, vitamina D, complex de vitamina B, calciu, fosfor și potasiu, conferă iaurtului o poziție importantă în alimentația noastră. Iaurtul trebuie consumat în cantități moderate, deoarece un consum excesiv duce la o supradoză de vitamine și minerale, provocând efecte negative asupra organismului.

Majoritatea iaurturilor sunt bogate în probiotice. Probioticele sunt cel mai adesea încorporate în iaurt și lapte fermentat, păstrarea calităților acestora necesitând recipiente adecvate, dar și depozitarea într-un loc uscat și răcoros. Elie Matchnikoff a fost cel care a demonstrat științific în anul 1908 beneficiile probioticelor și a iaurtului. Consumul regulat și conștient de probiotice ajută la menținerea sănătății și reduce apariția mai multor boli, precum infecții ale tractului gastro-intestinal, urogenital, infecții la rinichi, afectarea tractului respirator și a tracului cardiovascular.

În iaurt se găsesc în mod natural doi bacilli, Lactobacillus bulgaricus și Streptococcus termophilus, aceștia ajutând la diviziunea lactozei din lapte în acid lactic și glucoză. Rolul acestor doi bacili este unul important, deoarece sprijină organismul în prevenirea infecțiilor din flora intestinală, ajută imunitatea organismului uman și digestia, dar au și o acțiune curativă asupra infecțiilor digestive.

Atunci când dorim să cumpărăm un iaurt este important să citim cu atenție eticheta acestuia. Astfel, în funcție de dorința noastră sau de greutatea pe care o avem putem alege un iaurt normal, unul cu puține grăsimi sau unul lipsit de grăsimi, conținutul de grăsime variind între 0,1% și 10-12%. De asemenea, este important ca acesta să conțină vitamina D, aceasta ajutând calciul prezent în iaurt să se asimileze mai repede în organism, dar să conțină și bacteriile specifice necesare menținerii sănătății florei intesti

Iaurtul este unul din produsele lactate acide cele mai vândute la noi în țară, acesta obținându-se în urma fermentării controlate a laptelui prin adăugarea unor culturi de bacterii lactice, mai exact Lactobacillus bulgaricus și Streptococcus termophilus.

Un prim pas pentru fabricarea iaurtului îl constituie obținerea culturilor de bacterii lactice. Rolul acestor culturi este unul esențial, fără acestea neobținându-se iaurtul. Astfel, prin acțiunea acestora, procesele biochimice sunt desfășurate corespunzător, iar iaurtul obținut va avea proprietățile specifice.

Pentru a se obține iaurtul este necesară respectarea și parcurgerea unei scheme tehnologice, schemă ce cuprinde 9 procese principale: recepția, filtrarea și curățirea laptelui, normalizarea conținutului de grăsime al laptelui, pasteurizarea, răcirea laptelui, însămânțarea cu bacteriile lactice Lactobacillus bulgaricus și Streptococcus termophilus sau cu maia de bacteri lactice selecționate, ambalarea laptelui însămânțat și etichetarea ambalajelor, fermentarea laptelui, răcirea produsului și depozitarea acestuia.

1.2. Etichetarea și garantarea calității

Eticheta reprezintă orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat care conține elementele de identificare a produsului și care însoțește produsul sau este aderent la acesta. Atât pe plan național cât și pe plan internațional, etichetarea reprezintă o preocupare continuă concretizată în reglementări și recomandări în special în ceea ce privește informațiile pe care trebuie să le transmită.

Prima funcție a etichetei presupune convingerea consumatorilor spre a cumpăra respectivul produs, de a îl promova și de a juca un rol în marketingul acestuia, deoarece consumatorul prima dată analizează eticheta acestuia. Cea de-a doua funcție presupune transmiterea de diferite informații despre produsul pe care îl însoțește, astfel că în România există un set de informații obligatorii ce trebuie să fie prezente pe eticheta oricărui produs alimentar. Înformațiile obligatorii sunt : denumirea produsului, numele și adresa producătorului, importatorului sau distribuitorului înregistrat în România, cantitatea netă, condiții de depozitare sau folosire, locul de origine (dacă este cazul), lista ingredientelor folosite, instrucțiuni de folosire și mențiuni suplimentare specifice fiecărei grupe de produse.

Noțiunile inscripționate pe etichetă trebuie să fie vizibile, clare, ușor de înțeles de orice posibil cumpărător sau consumator și să fie scrise în limba țării unde se vinde.