Instrumente de Scris - Pixul

Cap 1. INTRODUCERE

Stând să îmi caut o temă pentru acest proiect mi-au picat ochii asupra pixului care îl aveam în mână. Ați observat vreodată cu ce scrieți? Le-ați acordat măcar odată atenție pixurilor? Sunt oare ele importante în viața noastră de zi cu zi?

Cred că sunt foarte imortante și chiar utile, deoarece chiar dacă trăim într-o lume a computerelor, a poștei electronice și a celularelor, nu s-a gasit încă obiectul care să substituie în totalitate ustensilele de scris sau hârtia. Când trebuie să notezi ceva în grabă, sau să scri un eseu întotdeauna vei găsi prin apropriere, fie prin geantă sau pe masă, printr-un sertar sau printr-un penar un pix banal care să fie gata să îți dea o mană de ajutor. Chiar dacă se lucrează pe Internet sau se utilizează calculatorul pentru redactarea unor documente, întotdeauna se află la îndemână și aceste ustensile de scris clasice. Cea mai utilizată unealtă de scris rămâne pixul, care, treptat, a reușit să substituie cu succes stiloul, ce a devenit în zilele noastre doar un obiect pentru școlari.

Astfel am hotărât să aflu mai multe despre această unealtă minune care ne ajută în activitațile noastre, zi de zi fără măcar ca noi să realizăm cât de important este și ce ne-am face fără el.

Cap 2. ISTORICUL SI EVOLUTIA

V-ați întrebat vreodată cum a apărut scrisul? Şi cum s-au inventat primele instrumente folosite la scris? Cu siguranţă că mulţi dintre noi şi-au pus aceste întrebări.

Pentru a nu uita anumite lucruri, oamenii au început să facă diferite semne: pe scoarţa copacilor, pe pietre, pe nisip, pe beţe special păstrate pentru așa ceva. Primele "instrumente" de scris au fost chiar degetele, iar apoi diferite bucăţi de lemn sau os. Când îi impresiona ceva sau treceau prin evenimente deosebite, oamenii simţeau nevoia să comunice într-un fel acest lucru. Aşa au apărut picturile rupestre. Dar cei care au început scrierea în adevăratul sens al cuvântului au fost sumerienii. Acum 3000 de ani, aceştia confecționau plăcuţe de lut pe care scriau cu ajutorul unor bucăţi de os sau chiar bronz prelucrat.

Primele instrumente de scris au apărut odată cu inventarea papirusului de către egipteni, cândva între 3000 şi 2800 î.Hr. Aceste instrumente primitive de scris erau bucăţi de trestie sau papură, prevăzute cu o gaură tubulară centrală, ce puteau absorbi o coloană îngustă de lichid colorat, pe care îl eliberau lent în momentul în care erau înclinate sub un anumit unghi. Având în vedere faptul că materia primă se găsea în natură, de-a lungul malurilor fluviului, scribii egipteni aveau la dispoziţie o sursă inepuizabilă de instrumente de scris.

Însă momentul adoptării instrumentelor de scris din pene de pasăre a marcat evoluția scrisului. Înaintea celui de-al XIX-lea secol cel mai folosit instrument de scris era cel din pană de gâscă. Acele stilouri erau de fapt pene groase de gâscă, care erau flexibile, ușor de ascuțit și de folosit. Acestora li se înmuia coada în cerneală după care puteau imprima cerneala pe orice suprafață plană pentru un timp, după care trebuiau reîmbibate Problema era că se toceau repede și se rupeau relativ ușor. Au fost perfectionate, căutându-se metode de a le întări şi de a le ascuţi.

Până în anul 1800 se foloseau penele de gâscă, considerate ca fiind de calitate. Apar apoi primele peniţe din metal. Acestea erau din metale preţioase şi simbolizau un anumit statut social, bunăstarea, averea, puterea. Erau mai puţin folosite la scris. Cand s-a ajuns la concluzia ca aceste peniţe pot fi făcute şi din metal obişnuit, pana de gâscă a fost dată uitării, iar oamenii au început să folosească masiv peniţa metalică. Din 1850 calitatea penițelor din oțel s-a îmbunătățit, dar ramânea încă problema scufundării lor repetate în cerneală pentu a putea scrie.