SC Romanceram SA - mărfuri ceramice - merceologie nealimentară

Ceramica sau Frumusetea pamântului ars

Argila, pamânt, noroi, sau tarâna început umil din care omul a creat un imperiu. Din caramizile de pamânt au construit case, acoperis din tigla si pavaje. Din pamânt s-au nascut farfurii, viscere, ghivece de flori si containere de toate formele si marimile pentru pastrarea hranei, apei si a diferitelor bunuri. Cuptoarele de pamânt au avut dublu rol, de a gati si de a da caldura.

Omul însusi se spune ca ar fi creat din pamânt. Crestinismul, Islamul, Grecii, Africanii, si multe alte mitologii atribuie originile omului pamântului înmuiat cu apa. Nu este de mirare atunci, ca din moment ce omul s-a nascut din pamânt, argila sa fie unul dintre primele materiale care a fost transformat de mâinile ingenioase ale acestuia.

Transformarea a fost una dramatica. Din tarâna obisnuita la chipuri de înger, omul a manipulat argila într-o asemenea masura încât a creat forme artistice vii. Multe sculpturi cioplite în piatra mai târziu sau acoperite în bronz si-au aflat începuturile în argila.

Astfel în anul 2800 î.C în Mesopotamia, caramizile din ceramica si cahlele erau fabricate cu scopul de a fi folosite la constructia zidurilor de aparare a oraselor, pentru pardoseli si pentru decorarea peretilor mormintelor personalitatilor importante ale vietii publice.

Anumiti arheologi cred ca inventia sobelor din cahle si alte forme de arta care au la baza ceramica au aparut simultan în China si la sumerienii din Mesopotamia (regiune cunoscuta astazi ca Iraq). In Grecia Antica, ceramica a câstigat importanta prima data ca si material arhitectural în preajma anului 1200 î.C. atunci când templele si alte structuri erau îmbogatite cu acoperisuri din tigla, pavaje si decoratiuni de perete.

Incepând cu 575 î.C. materialele ceramice erau folosite cu generozitate în Imperiul Roman, începând de la structurile de rezistenta ale cladirilor si a elementelor arhitecturale decorative la pardoseli si pereti de tigla si vase de baut. Pâna si cuvântul „ceramica” provine din Italia si este universal recunoscut ca fiind sinonimul pentru pamânt ars. Nu este de mirare atunci ca în Italia sunt gazduite unele dintre cele mai fantastice sculpturi din ceramica. Câteva exemplare minunate de sculpturi din ceramica au fost lasate posteritatii de sculptorul venetian Antonio Canova.

Interpretarea lui Canova a celebrului episod din mitologia greaca care îi implica pe Cupidon si Psyche este una dintre cele mai celebre lucrari ale sale. In aceasta lucrare este întruchipat minunatul Cupidon înaripat ridicând-o delicat pe adormita Psyche pentru a o trezi cu sarutul sau. In îmbratisarea sa bratele ei se întind poetic pentru al gasi, parul ei cazând delicat în jos, fata ei întoarsa în sus în cautarea buzelor lui. Majoritatea dintre noi sunt familiari cu finalul minunatei legende. Finalul sau placut si delicat prinde un contur impresionant în viziunea romantica a lui Canova. Interpretarile în ceramica ale lui Cupidon si Psyche facute de Canova scot în evidenta o pasiune de nestavilit care va fi imposibil de duplicat într-o versiune ulterioara indiferent de materialul din care a fost fabricata. Aceasta este puterea ceramicii.

Când consideram ceramica ca si forma a artei nu putem conteni în a oferi numeroase exemple de ceramica fina veche care exista si astazi. Asemenea vase, decorate cu minutiozitate si profund detaliate (decoruri minutioase si profund detaliate), aveau adesea scop decorativ sau ceremonial. Datorita conotatiei lor ceremoniale statutul lor de lucrari de arta nu poate fi contestat. Frumoase lucrari rafinate, cum ar fi Kylixul Etrusc (kylix se refera la o cupa de baut care se tine cu ambele mâini, putin adânca, cu picior din Grecia) este datata între 360 si 380 î.C. Influenta greaca poate fi vazuta în prezentul plin de fantezie. Aceasta vesela este reprezentativa unui tip de ceramica numita ceramica rosie. Când argila contine mari cantitati de oxid de fier are o culoare rosie care a fost pretuita foarte tare pentru ceramica greaca si etrusca. Este o adaptabilitate si disponibilitate a ceramicii care a facut un mediu favorabil pentru multi artisti.

De asemenea teracota se regaseste în multe decoruri arhitecturale. Odata limitata la relieful de baza si decoratiile utilizarea teracotei s-a extins la decoratiunile moderne cu repeziciune. Semineele lui Sergio Valenti imita aparitia lemnului cioplit si a pietrei concomitent retinând caldura teracotei traditionale.

Epoca de Aur a ceramicii a început în jurul anului 1460 in Italia când italienii au început sa dezvolte un stil bazat pe observarea "tuturor Anticilor". Incepând din acest moment Renasterea artei si frumosului începe, lasând în urma negura Erei Medievale.

Multumita comerciantilor toscani care si-au creat legaturi comerciale cu aproape îintreaga Europaa, raspândirea (propagarea) artei si frumosului bazate pe estetica greaca si romana sau împrastiat cu repeziciune. In scurt timp renasterea a devenit un efort (o incercare) european.

Fabricarea si pictarea manuala a cahlelor de teracota au devenit o afacere înfloritoare - de la teracota în Italia la faianta în Franta si Germania, la portelan în Olanda.

In anii 1770, desi majoritatea coloniilor Nord Americane îsi câstigasera independenta politica de sub dominatia Marii Britanii, americanii erau înca dornici, pasionati sa dezvolte tara lor noua prin mijloacele europene traditionale, care includeau alaturi de alte lucruri folosirea materialelor ceramice la construirea caselor, la decorarea acestora precum si încalzirea lor.

Câteva operatiuni de fabricare erau afaceri prospere în timpul revolutiei americane, oferind, producând atât cahle glazurate cât si ceramica naturala neglazurata.