Muzica Poetică a Liedurilor lui Schubert

Argumentatie

Începând chiar cu afirmatia ca „Schubert a fost cel mai mare cântaret al tuturor timpurilor” iese în lumina faptul ca Franz Schubert a fost „un tezaur de mare pret” pentru evolutia istorica a muzicii culte. Probabil aceste afirmatii m-au influentat sa aleg acest subiect atât de deosebit si mai ales faptul ca Schubert, desi a murit foarte tânar, a avut o creatie muzicala foarte vasta si complexa.

Poate si faptul ca el a fost creatorul unei noi ere, a romantismului muzical, m-au determinat sa pornesc pe drumul parcurs de Schubert si sa descopar aceasta muzica inconfundabila care face sufletul oricui sa vibreze.

Inventivitatea lui Schubert a atins culmi pe care nimeni nu le va mai gasi vreodata. A facut denumirea de „lied” intraductibila, dând genului trasaturi artistice.

Asadar, Schubert a fost singurul compozitor care a avut puterea de a face „poezia sa cânte si muzica sa vorbeasca!

1. Romantismul

Scoala vieneza clasica, cea mai ilustra dintre toate câte s-au afirmat de-a lungul vremii, a fost alcatuita din muzicieni de geniu ce au trait anii lor de glorie la Viena, figurând ca fii adoptivi ai ei, fara ca vreunul din ei sa se fi nascut pe meleagurile acestei metropole stralucitoare, devenita, prin ei, metropola muzicii. Valorii lor inestimabile i-a urmat cea a tânarului Schubert, unul dintre putinii muzicieni cu blazon vienez din prima zi a vietii. Numele sau se impune cu legitima autoritate în istoria muzicii imediat urmatoare lui Beethoven, putându-se considera ca arta sa s-a împletit în timp si spatiu cu cea a ilustrului clasic, având în vedere faptul ca amândoi au vietuit la Viena de-a lungul a trei decenii si pâna în 1827. Un singur an va desparti plecarea lor în nefiinta, si totusi câta deosebire exista între realizarile lor!

O scurta privire în urma ar putea lumina întelegerea acestor trasaturi deosebite, ca si a rolului pe care l-a avut fiecare dintre cei doi creatori în deschiderea unei ere noi în evolutia istorica a muzicii culte – cea a romantismului muzical. În primul rând faptul ca toata tineretea lui Beethoven a fost marcata de suflul revolutiei franceze, de ideile si actiunile ei, în timp ce leaganul formatiei lui Schubert se plaseaza ceva mai târziu, în perioada post – revolutionara. Nici una dintre lucrarile create de el nu va putea vibra cu intensitatea elanurilor ce au zamislit muzica simfoniei Eroica, nici una nu va atinge grandoarea proportiilor si nici luminozitatea încrederii în biruinta dreptatii, asa cum aceasta straluceste în finalurile simfoniilor beethoveniene. Nici întelepciunea suprema ce a condus pana gânditorului mai vârstnic la realizarea ultimelor sale cvartete nu poate fi atinsa de cel ce s-a stins în plina tinerete, la 31 de ani. Romantismul lui Beethoven, sprijinit permanent pe lupta dintre real si ideal, dintre obiectiv si subiectiv, va deschide cai uluitor de noi în exprimarea variatelor intensitati ale trairilor sale interioare, în timp ce romantismul lui Schubert, plamadit în atmosfera apasatoare pe care a imprimat-o Vienei cele doua ocupatii ale armatelor napoleoniene, va reflecta sentimentul de dezamagire si de resemnare al epocii. Cu totul strain de fastul saloanelor aristocratice si de dorinta de a obtine un angajament la curtea vreunui nobil, tânarul artist s-a format si a creat în ambianta pe care i-a oferit-o doar caminul parintesc si cercul sau de prieteni. Biografia sa apare cu o desfasurare simpla, fara nici unul din evenimentele ce au brazdat viata celor mai multi dintre creatori. Tineretea lui a fost luminata mereu de muzica, de acea Hausmusik practicata în serile de intimitate ale atâtor familii din tinuturile germanice si austriece, ca si de ecourile melodiilor de dansuri, de marsuri, de cântece de voiosie ce rasunau pe întreg întinsul Vienei, pe strazi, prin parcuri si gradini, pe la capete de poduri. Erau melodii cu un colorit variat, conform mozaicului de obârsii nationale, caracteristic pentru populatia din capitala imperiului.

2. Viata lui Franz Schubert

Franz Peter Schubert – compozitor austriac – este al treilea si ultimul dintre marii muzicieni clasici vienezi, dupa Joseph Haydn si Mozart.

S-a nascut într-o casa aflata în al noualea arondisment al Vienei, care în epoca era un cartier periferic. Tatal lui Schubert, Franz Theodor, parasise orasul natal în jurul anului 1780 pentru a deveni învatator la Viena. Mama lui, Elisabeth Vietz, era poloneza. Franz Schubert reprezinta, asadar, tipul vienezului provenit din provinciile negermane ale Imperiului; iar aceasta diversitate a originilor lui juca un rol deloc neglijabil în bogatia si versalitatea artei sale. Nascut la 31 ianuarie 1797 si botezat a doua zi, în parohia Lichtental, era deja al 12-lea copil al învatatorului Schubert; doar trei dintre fratii mai mari au supravietuit, cel mai în vârsta, Ignaz, adjunct al tatalui lor, îl va ajuta în prima etapa a educatiei copilului, mai ales în ceea ce priveste latura muzicala. Ei descopera repede darurile exceptionale ale tânarului Franz si, neputând sa-l mai învete nimic în acest