Privire de Ansamblu asupra Literaturii Camerale pentru Clarinet în Perioada Romantismului

1. DATE BIBLIOGRAFICE ŞI CREAŢIE

„Mendelssohn este un talent enorm, extraordinar superb, prodigios.

Nu pot fi acuzat că vorbesc astfel din prietenie, pentru că mi-a spus

sincer că nu înţelege nimic din muzica mea”.

H. Berlioz

Alături de personalităţi prestigioase cum sunt compozitorii Robert Schumann şi Richard Wagner, şi alţi, Felix Mendelssohn Bartholdy este un exponent de seamă al romantismului muzical german.

Născut la Hamburg, la 3 februarie 1809, într-o familie de intelectuali, a început studiul pianului de timpuriu şi în scurt timp a obţinut succese în Germania, Italia, Franţa şi Anglia. La 21 de ani a devenit un dirijor vestit în toată Germania, apreciat prin darul său de a însufleţi orchestrele şi formaţiile corale. S-a dedicat în mod special muncii de redescoperire şi interpretare a capodoperelor ale trecutului muzical.

După ce a relevat publicului german şi european lucrări esenţiale din literatura clarinetului ale marelui J.S. Bach, la 11 martie 1829 (deci la vârsta de 20 ani), el a organizat, la Singakademie din Berlin, prima audiţie a monumentalului oratoriu al cantorului din Leipzig, Patimile după Matei. Studiind cu modestie şi pasiune creaţia marilor înaintaşi - Bach. Händel, Mozart şi Beethoven – Mendelssohn - Bartholdy a dat o nouă orientare artei dirijorale.

Într-o existenţă scurtă (a trăit cu trei ani mai mult decât Mozart), Mendelssohn – Bartholdy a creat 121 de lucrări, în diferite genuri muzicale. Dintre acestea, vom cita cinci Simfonii, Concertul pentru vioară, (nelipsit din repertoriul violoniştilor, datorită farmecului său melodic şi eleganţei poetice), două concerte pentru pian, piese concertante pentru pian şi orchestră, două oratorii: Paulus şi Elias. Cele mai populare lucrări de cameră ale compozitorului sunt însă cele scrise pentru pian, concepute în cele mai variate forme,de la cele clasice (Preludii şi fugi, 4 Sonate), până la formele libere, tipice romantismului, Capricii, Fantezii şi celebrele Cântece fără cuvinte.

Creaţia lui Felix Mendelssohn – Bartholdy se caracterizează printr-o substanţă melodică inspirată, izvorâtă din particularităţile liedului german, printr-o orchestraţie strălucitoare, pusă în slujba reliefării plastice a imaginilor muzicale şi mai ales prin claritatea clasică a formei muzicale.

Mendelssohn era cult şi receptiv, trăise în preajma lui Goethe, avea o mare sensibilitate şi fiind angrenat în viaţa publică muzicală modernă, nu putea rămâne străin aspiraţiilor artistice ale timpului fapt ce l-a determinat să sintetizeze diferitele tendinţe şi curente artistice din epocă astfel, el a desprins din romantism ceea ce era mai apropiat firii sale temperate. Romantismul său este acela al unui urmaş direct al marilor clasici, pe care i-a slujit cu entuziasm, în calitate de dirijor şi organizator al vieţii muzicale. Nu poate fi trecut cu vederea faptul că el a contribuit la cunoaşterea marilor opere clasice, a redescoperit marea creaţie a lui Bach, transformând Leipzigul într-un mare centru muzical al Germaniei.

El este singurul care a reuşit, animat de veneraţia pentru Beethoven, să-l determine pe Goethe să asculte muzica titanului; şi cu toate că Goethe părea să nu înţeleagă natura tumultoasă a genului beethevenian, Mendelssohn remarcă într-o scrisoare că poetul fusese, de fapt, adânc impresionat de arta acestuia.

Mendelssohn era un romantic moderat, a cărui activitate trădează atitudinea intelectualităţii burgheze germane oscilând între tendinţele politice conservatoare şi cele liberale, dorind să menţină vechiul, în nădejdea de a aduce noul cu încetişorul şi, în orice caz, fără salturi revoluţionare.

Muzica lui Mendelssohn este ecoul temperamentului şi al vieţii sale; întotdeauna echilibrată, sobră, fără excese, lucrată cu exigenţă şi cunoaştere deplină a meşteşugului. Totuşi era un sentimental, o natură lirică prin excelenţă, o fire melancolică, iubea visul şi capriciile fanteziei; dar acestea fuseseră oarecum organizate prin educaţie meticuloasă şi aleasă pe care o primise.

La vârsta de 18 ani Mendelssohn compune o capodoperă: uvertura Visul unui nopţii de vară, după Shakespeare, uvertura prin care compozitorul a evocat, lumea de vis a zânelor. Această lucrare apare ca un punct valoric maxim, în jurul căruia se rânduiesc şi faţă de care se raportează întreaga sa creaţie ulterioară.

ANALIZA CONCERTULUI NR.1 PENTRU DOUĂ CLARINETE ŞI ORCHESTRĂ DE COARDE ÎN

FA MAJOR

Concertul cuprinde 3 părţi.

Partea I allegro con foco, în tonalitatea Fa Major este scrisă în forma de lied bipartit dezvoltat. Concertul debutează cu o parte introductivă de 9 măsuri.

Urmează secţiunea A formată din 2 perioade: a1 şi a2.