Vocalitatea în muzica gregoriană

Cuprins proiect Cum descarc?

I. Introducere in muzica gregoriana pag.2
II. Forme muzicale si dezvoltarea artei gregoriene
II. 1. Sistemul tonal si monodia gregoriana .pag.3
II. 2. Formele musicale ..pag.5
II. 2. 1. Genuri silabice recitate .pag.5
- Tonuri de lectura
- Tonuri de rugaciune
- Tonuri de psalm
- Recitare de psalm in oficiu
II. 2. 2. Genuri mediu melismatice ...pag.8
- Antifonele de oficiu
- Antifonele de misa
- Antifonele independente
- Gloria
- Credo
- Responsoriul breve
II. 2. 3. Genuri intens melismatice ..pag.12
- Tractul
- Gradualul
- Responsoriul prolix
- Ofertoriul
- Alleluia
- Kyrie
- Sanctus
- Agnus Dei
II. 2. 4. Genuri silabice versificate ..pag.17
- Imnul
- Secventa
Concluzie .pag.19
Anexe ...pag.20
Bibliografie .pag.24

Extras din proiect Cum descarc?

I. Introducere in muzica gregoriana
Muzica gregoriana, numita si cant gregorian, este un gen muzical liturgic utilizat in cultul crestin catolic. Inspirata de muzica primelor generatii de crestini de pe teritoriul Imperiului Roman de Apus, aceasta avandu-si, la randul ei, originea in Grecia decadenta, muzica gregoriana s-a dezvoltat in secolele VI- XI. Numele sau pleaca de la cel al papei Grigore I cel Mare (a doua jumatate a secolului al VI-lea), care a condus o reforma pentru unificarea muzicilor bisericesti pe tot cuprinsul Europei de vest.
Muzica gregoriana reprezinta un monument cultural si o comoara a muzicii universale, constituind de asemenea cantarea proprie a liturghiei romano-catolice. Alaturi de muzica bisericeasca bizantina, cu care are numeroase puncte comune, muzica gregoriana este cealalta ramura importanta a muzicii crestine.
Din punct de vedere istoric, cantarea gregoriana se leaga de numele Papei Grigorie cel Mare (Dialogul), care a trait in sec. VI - VII. El a pastorit Biserica Romei intre anii 590 si 604. Acesti ani ai pontificatului sau au fost fecunzi din diferite puncte de vedere, dar in special, pentru tot ceea ce tine de imbogatirea si dezvoltarea cantarilor liturgice.
Din punct de vedere muzical, muzica gregoriana este definita ca un cantec monodic: intepretii executa cu totii aceeasi melodie, folosind insa numai gama naturala. In muzica gregoriana nu sunt intrebuintate alteratiile (diez si bemol), fiind tolerat numai Si bemol. Urechea moderna este cu siguranta obisnuita cu gama temperata, cu acordurile si armoniile diferitelor voci sau instrumente, incat simplitatea cantecului gregorian i se poate parea o realitate sonora oarecum originala. Patrundem intr-un univers muzical care pare, pentru omul modern, putin exotic, inedit.
3
II. Forme muzicale si dezvoltarea artei gregoriene
1. Sistemul tonal si monodia gregoriana
O astfel de arta, ca si cea gregoriana, cu o oarecare stabilitate, are un important numar de elemente traditionale. Practica sa, regulile generale, ritmul si modurile sale au fost totdeauna si sunt inca mai mult sau mai putin vii, in functie de epoca sau de tara.
Sistemul tonal sau mai bine zis modal al cantului bisericesc este unul dintre cele mai interesante. Este mostenirea antichitatii greco-romane, usor modificata in ubele din scarile sale, fie prin excluderea celor care erau prea "lipsite de vigoare", fie prin adaugarea altor formule melodice imprumutate din vechea sinagoga.
Muzica moderna nu cunoaste decat doua moduri, majorul si minorul. Cantul Gregorian foloseste toate modurile ce se pot forma plecand de la fiecare treapta a gamei naturale fara accidenti ; toate scarile de : do, re, mi, fa, sol, la, si, fara diezi sau bemoli. Aceste scari se diferentiaza si prin relatia care exista intre nota care poate fi asimilata in parte cu tonica si aceea care se numeste dominanta sau, mai bine, tenor. "Dominanta" muzicii moderne este intotdeauna cvinta; aceea a unui mod liturgic poate fi atat de bine terta ca si cvarta, cvinta sau chiar sexta.
Scarile modale, in practica gregoriana, sunt clasificate in opt specii principale numite tonuri; patru sunt supranumite autentice, patru plagale. Autenticele se formeaza deasupra finalei si au ca tenor cvinta sau sexta. Modurile plagale se intend in grav si au tenorul la terta sau la cvarta.
In realitate, in muzica gregoriana nu vom intalni "game", in sensul in care intelegem acest termen, ci grupuri de formule melodice care, reunite prin afinitatile unei trepte sau ale alteia, constituie caracterul unui mod sau al altuia.
Muzica pornea de la conceptul de cantus planus (lat. ,,cant lin"), care dezvaluie doua caracteristici de baza ale stilului: utilizarea exclusiva a vocii
4
umane si preferinta pentru mersul treptat al melodiei (salturile sunt rare si ,,atenuate" prin tehnica numita gradualis).

Fisiere în arhivă (1):

 Vocalitatea in muzica gregoriana.pdf

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Bibliografie

-  AMEDEE GASTOUE, "Arta gregoriana", traducere de Ileana Ratiu si Doru Popovici, Editura Muzicala a Uniunii Compozitorilor din Republica Socialista Romania, Bucuresti, 1967
-  http://cpciasi.wordpress.com/lectii-de-istoria-muzicii/lectia-3/muzica-gregoriana/
-  http://www.crestinortodox.ro/liturgica/cantarea/muzica-gregoriana-119441.html
-  http://ro.wikipedia.org/wiki/Muzic%C4%83_gregorian%C4%83
-  http://www.hhrf.org/schola/dok_tar/romana/esztetika/teorie.html