Negocierea - formă de comunicare în economia contemporană

CAPITOLUL 1 PRINCIPII DE BAZ~ ALE NEGOCIERII

1.1 CONCEPTUL DE NEGOCIERE

Complexitatea deosebita a vietii social economice si politice contemporane, faptul ca participarea intensa la relatiile economice internationale a devenit o cerinta indispensabila a progresului economic al fiecarei natiuni, se reflecta si in intensificarea preocuparilor pentru asigurarea prin dialog si conlucrare a unui cadru cat mai adecvat de desfasurare a negocierilor pe baza unor principii corecte, echitabile .

Negocierile servesc, intr-o mare masura, eforturilor de diversificare a directiilor si domeniilor afacerilor, avand rolul de a da raspunsuri la probleme complexe pe care acestea le presupun. Negocierile au fost consacrate ca fiind modalitatea cea mai adecvata de rezolvare a problemelor ce apar in raporturile dintre state. De aceea dreptul international contemporan plaseaza negocierile pe primul loc in cadrul procedurilor de solutionare pasnica a diferendelor internationale, aceasta cerinta fiind situata ca atare prin insasi Carta Natiunilor Unite.Alternativa la rezolvarea acestor diferende prin negociere o constituie conflictele militare care, in zilele noastre, ca urmare a armamentului sofisticat existent, au devenit un pericol considerabil pentru existenta omenirii in ansamblul sau.

Negocierea trebuie sa se impuna ca unul dintre cele mai pretioase atribute ale civilizatiei contemporane, in ultima instanta ea constituind mijlocul de salvare a omenirii, a acestei civilizatii care, din pacate, se afla in numeroase secvente ale ei intr-o grava deruta.

Negocierea trebuie privita drept cel mai eficient mijloc de comunicare, avand avantajul ca realizeaza, in cel mai scurt timp, efectul scontat.Ea se refera la o situatie in care partile participante interactioneaza in dorinta de a ajunge la o solutie acceptabila, in una sau mai multe probleme aflate in discutie.

Negocierea este o comunicare specializata, care necesita invatare, experienta, talent si principialitate.”Negocierea este forma de comunicare ce presupune un proces comunicativ, dinamic, de ajustare, de stabilire a acordului in cazul aparitiei unor conflicte de interese, prin care doua sau mai multe parti, animate de mobiluri diferite si avand obiective proprii, isi mediaza pozitiile pentru a ajunge la o intelegere mutual satisfacatoare.”

Dintre toate formele de comunicare, negocierea este singura care recunoaste aprioric urmarirea unui interes.Pentru a fi altceva decat egoism, actiunile care tin de negociere trebuie sa admita, din capul locului, ca nu este nimic mai normal pentru partener sau parteneri sa urmareasca acelasi lucru, dar din punctul lor de vedere - interesul lor.

Termenul negociere - cu sensul apropiat celui de azi - apare consemnat in secolul al VI-lea i.H., in Roma antica, in vremea cand plebeii cetatii, oameni bogati, cetateni liberi, dar nu si nobili, erau nevoiti sa se ocupe de afaceri private sau indeplineau anumite functii publice.Ei insisi numeau activitatea pe care o practicau negotium.”Negotium era o activitate ce putea aduce nu doar o anume satisfactie celui care o practica, asigurandu-i dobandirea de bunuri, ci chiar o desfatare, pentru ca bunurile erau castigate prin intermediul unei activitati ce nu presupunea efort deosebit: doar comunicarea verbala, uneori in scris, cu semenii.”

“Negocierea contemporana este o activitate de o mare complexitate, iar aceasta complexitate deriva din mutatiile mari care au loc in lumea contemporana.Unele dintre aceste mutatii au o serie de efecte benefice pentru omenire, dar altele comporta numeroase riscuri care pot avea efecte realmente dezastruoase pentru cei care nu tin pasul cu ritmul schimbarilor sau care nu au stiinta prevenirii si limitarii efectelor nocive ale acestora printr-o negociere inteligenta, bine fundamentata.”

{n ultimele circa doua decenii, s-a produs o adevarata explozie in literatura destinata negocierii in care majoritatea autorilor de studii, fie ele succinte sau lucrari ample, au dat definitii nuantat diferite acestei stiinte.

Negocierii, ca activitate diplomatica i se acorda un continut larg, cum este prezentat in Oxford English Dictionary in care diplomatia este definita ca managementul relatiilor internationale prin “negociere”.

François de Callierres afirma inca din 1716 ca “negocierea constituie modalitatea de a pune de acord avantajele, interesele partilor in cauza”.