Proiectarea unui Stand pentru Determinarea Modulului de Elasticitate Transversal G

Domeniu: Organe de mașini

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 101 în total

Cuvinte : 12732

Mărime: 850.26KB (arhivat)

Publicat de: Antonius T.

Puncte necesare: 8

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Ionescu Dan

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Capitolul 1
Răsucirea barelor drepte. 3
1.1. Generalităţi. 3
1.2. Determinarea modulului de elasticitate transversal. 8
Capitolul 2
Tehnologia de fabricaţie a pieselor „BUTUC”,
„BUCŞĂ” şi „CORP INTERMEDIAR”. 12
2.1. Tehnologia de fabricaţie a piesei „BUTUC”. 12
2.1.1. Analiza constructiv tehnologică a piesei „BUTUC”. 12
2.1.2. Alegerea tipului de producţie , calculul lotului de
fabricaţie optim. 14
2.1.3. Alegerea semifabricatului. 15
2.1.4. Stabilirea itinerariului tehnologic. 16
2.1.5. Calculul adaosurilor de prelucrare,
determinarea dimensiunilor intermediare. 20
2.1.6. Alegerea maşinilor unelte şi a S.D:V.-urilor. 24
2.1.7. Calculul regimurilor de aşchiere pentru 4 operaţii alese. 25
2.1.8. Calculul normelor tehnice de timp pentru
operaţiile de aşchiere. 34
2.2. Tehnologia de fabricaţie a piesei „BUCŞĂ”. 41
2.2.1. Analiza constructiv tehnologică a piesei „BUCŞĂ”. 41
2.2.2. Alegerea semifabricatului. 43
2.2.3. Stabilirea itinerariului tehnologic. 44
2.2.4. Calculul adaosurilor de prelucrare,
determinarea dimensiunilor intermediare. 48
2.2.5. Calculul regimurilor de aşchiere pentru
4 operaţii alese. 50
2.2.6. Calculul normelor tehnice de timp pentru
operaţiile de aşchiere. 60
2.3. Tehnologia de fabricaţie a piesei
„CORP INTERMEDIAR”. 65
2.3.1. Analiza constructiv tehnologică a piesei
„CORP INTERMEDIAR”. 65
2.3.2. Alegerea semifabricatului. 67
2.3.3. Stabilirea itinerariului tehnologic. 67
2.3.4. Calculul adaosurilor de prelucrare,
determinarea dimensiunilor intermediare. 70
2.3.5. Calculul regimurilor de aşchiere pentru 3 operaţii alese. 72
2.3.6. Calculul normelor tehnice de timp pentru
operaţiile de aşchiere. 79
Capitolul 3
Proiectarea ştandului pentru determinarea modului de
elasticitate transversal G. 84
3.1. Calculul eforturilor unitare în bara de studiu şi în ancore. 84
3.2. Determinarea tensiunilor din furca de
susţinere a rolei de cablu. 88
3.3. Verificarea îmbinării prin sudură dintre
placa de bază şi butuc. 89
Capitolul 4
Calculul costului de fabricaţie
a pieselor „BUTUC”,
„BUCŞĂ” şi „CORP INTERMEDIAR”. 92
Capitolul 5
Norme de tehnica securităţii
muncii, prevenirea şi stingerea incendiilor. 97
BIBLIOGRAFIE. 99

Extras din proiect

Capitolul 1

Răsucirea barelor drepte.

1.1. Generalităţi.

Se spune că o bară este solicitată la răsucire atunci când, supusă unor sarcini, în orice secţiune dreaptă a ei apar numai momente de răsucire.

Un exemplu de bară solicitată la răsucire este prezentat în figura 1.1: o bară dreaptă de secţiune circulară, asupra căreia acţionează două cupluri Mt, situate în plane perpendiculare pe axa barei, de valori egale şi de semne contrare.

Fig. 1.1. Bară solicitată la răsucire

Solicitarea la răsucire se întâlneşte frecvent în construcţia de maşini sau în construcţii, la arbori, arcuri elicoidale, bare de torsiune, burghie etc.

Ca şi la celelalte solicitări, problemele de bază ale solicitării de răsucire sunt:

- determinarea legii de variaţie a eforturilor unitare;

- determinarea legii de variaţie a deplasărilor unghiulare în lungul grinzii.

Există o diferenţă esenţială în ceea ce priveşte tratarea acestor probleme la barele drepte de secţiune circulară şi la barele având alte forme de secţiuni.

Această diferenţă poate fi pusă în evidenţă prin următoarele experienţe simple.

Pe suprafaţa unei bare de secţiune circulară, executată dintr-un material elastic (de exemplu: cauciuc), se trasează, înainte de aplicarea celor două cupluri la extremităţile sale, o serie de linii drepte (generatoare) şi o serie de cercuri situate în plane perpendiculare pe axa barei, fig. 1.2, a.

Solicitând bara la răsucire prin cele două cupluri aplicate în secţiunile de la extremităţi, se constată că generatoarele cilindrului se transformă în linii elicoidale, iar cercurile transversale nu-şi modifică forma, fig. 1.2, b.

Fig. 1.2. Valabilitatea aplicării ipotezei lui Bernoulli

Presupunând că generatoarele şi cercurile trasate pe suprafaţa laterală a barei se află la distanţe egale între ele, destul de mici, se poate considera – în mod aproximativ – că suprafaţa elementară adcd este un pătrat.

Urmărind această suprafaţă elementară, după ce bara a fost solicitată la răsucire, se constată că ea se transformă într-un romb a’b’c’d’, fapt care confirmă că în bară se produc numai lunecări specifice γ, cărora le corespund eforturi unitare tangenţiale τ.