Metodele Interactive de Predare

1. ARGUMENT

Bunul mers al procesului de învăţământ şi rezultatele obţinute depind de metodele utilizate. Marii pedagogi au evidenţiat faptul că folosindu-se metode diferite se obţin diferenţe esenţiale în pregătirea elevilor, că însuşirea unor noi cunoştinţe sau comportamente se poate realiza mai uşor sau mai greu, în funcţie de metodele utilizate.

Metodele sunt instrumente importante aflate la dispoziţia profesorului, de a căror cunoştinţe şi utilizare depinde eficienţa muncii educative. Profesorul, cunoscând varietatea metodelor, particularităţile elevilor cu care lucrează, obiectivele pe care trebuie să le atingă, trebuie să acţioneze pentru a-şi valorifica pe deplin personalitatea, devenind el însuşi un creator în materie articulare a strategiilor, metodelor şi procedeelor didactice.

Antrenarea permanentă a elevilor la un efort intelectual susţinut şi înarmarea acestora cu capacităţi necesare unei activităţi de învăţare productivă reprezintă modalitatea cea mai eficientă de educare a elevilor în spiritul unei atitudini conştiente şi active.

Cerinta primordiala a educatiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o metodologie diversificata bazata pe imbinarea activitatilor de invatare si de munca independenta, cu activitatile de cooperare, de invatare in grup si de munca interdependenta. Desi invatarea este eminamente o activitate proprie, tinand de efortul individual depus in intelegerea si constientizarea semnificatiilor stiintei, nu este mai putin adevarat ca relatiile interpersonale, de grup sunt un factor indispensabil aparitiei si construirii invatarii personale si colective. “Invatarea in grup exerseaza capacitatea de decizie si de initiativa, da o nota mai personala muncii, dar si o complementaritate mai mare aptitudinilor si talentelor, ceea ce asigura o participare mai vie, mai activa, sustinuta de foarte multe elemente de emulatie, de stimulare reciproca, de cooperare fructuoasa.”(Ioan Cerghit,1997, p. 54) Specific metodelor interactive de grup este faptul ca ele promoveaza interactiunea dintre mintile participantilor, dintre personalitatile lor, ducand la o invatare mai activa si cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determina “identificarea subiectului cu situatia de invatare in care acesta este antrenat” (Idem), ceea ce duce la trans-formarea elevului in stapanul propriei transformari si formari.

2. PREDAREA –COMPONENTA A PROCESULUI DE INVATAMANT

Procesul de invatamant este un ansamblu de activitati organizate si dirijate care se desfasoara etapizat, in cadrul unor institutii specializate, sub indrumarea unor persoana pregatite in acest scop, in vedera indeplinirii anumitor obiective instructiv-educative. In cadrul procesului de invatamant se desfasoara mai multe tipuri de activitati primordiale fiind cele de predare-invatare-evaluare.

Activitatea de predare-invatare-evaluare, desi este formata din trei element ele se intrepatrund in cadrul activitatii comune a profesorilor si elevilor iar rezultatele finalesunt o rezultanta a celor trei activitati.

Predarea este o activitate specifica profesorului, prin care le „transmite” elevilor un sistem de cunostinte din diverse domenii ale cunoasterii umane. „Succesul” lectiilor desfasurate depinde in cea mai mare masura de metodele selectate de profesor in vederea predarii noilor cunostinte elevilor. Profesorii trebuie sa tina seama de faptul (demonstrat stintific) ca elevii retin mai mult timp si si mai profund ceea ce aud, vad si fac in acelasi tim-, ceea ce echivaleaza cu cu utilizarea unor metode interactive care sa-l puna pe elev in contact direct cu ceea ce este de studiat. Cercetări efectuate în ultimii 3 ani arată că pasivitatea din clasă (înţeleasă ca rezultat al predării tradiţionale, în care profesorul ţine o prelegere, eventual face o demonstraţie, iar elevii îl urmăresc) nu produce învăţare decât în foarte mică măsură. Fără îndoială, este adevărat că cel care învaţă trebuie să-şi construiască cunoaşterea prin intermediul propriei înţelegeri şi că nimeni nu poate face acest lucru în locul său. Dar nu este mai puţin adevărat că această construcţie personală este favorizată de interacţiunea cu alţii, care, la rândul lor, învaţă. Altfel spus, dacă elevii îşi construiesc cunoaşterea proprie, nu înseamnă însă că fac acest lucru singuri, în izolare. Să nu uităm că omul este fundamental social. Promovarea învăţării active presupune şi încurajarea parteneriatelor în învăţare. In fapt, adevărata învăţare, aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi este nu doar simplu activă, individual activă ci INTERACTIVĂ!

Metodologia didactică este domeniul cel mai deschis înnoirilor, metodele având o sensibilitate deosebită pentru adaptarea la condiţii noi. Reforma şcolară promovează ideea diminuării ponderii activităţii expozitive şi extinderea utilizării metodelor moderne. Înnoirea metodologiei pune accent pe promovarea metodelor şi procedeelor de instruire care să soluţioneze adecvat noi situaţii de învăţare, pe folosirea unor metode active (care să stimuleze implicarea elevilor în activitatea de învăţare, să le dezvolte gândirea critică şi capacitatea de adaptare la viaţă, să îi antreneze în activităţi de investigare şi cercetare directă a fenomenelor) şi apelarea la metodele pasive numai cand este nevoie, pe accentuarea tendinţei formativ-educative a metodei didactice, pe extinderea metodelor care conduc la formarea capacităţilor de autoinstruire ce permit achiziţionarea şi prelucrarea independentă a informaţiilor