ARGUMENT 2 1. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE 4 2. TRASATURILE DEFINITORII ALE DEZVOLTARII PSIHICE 4 2.1. Stadialitatea dezvoltarii psihice 4 2.2. Structura si functie 5 3. FACTORII DEZVOLTARII PSIHICE 6 3.1.Factorii externi si factorii interni 6 3.2. Ereditatea 6 3.3. Mediul 7 3.4. Educatia 8 CONCLUZII 11 BIBLIOGRAFIE 12
ARGUMENT Educatia este unul dintre fenomenele care a aparut o data cu societatea umana, suferind pe parcursul evolutiei sale, modificari esentiale, implinind functia sociala de informare si de formare a omului. Rolul educatiei asupra dezvoltaii personalitatii umane, nu numai ca nu s-a diminuat, ci a devenit tot mai complex. Filozoful si pedagogul J. Locke sustine in lucrarea sa ,,Eseu asupra intelectualului omenesc" ca la nastere sufletul omului este asemanator unei table nescrise, ca in intelect nu exista nimic care sa nu fi trecut prin simturi. Pentru a accentua si mai mult rolul educatiei afirma ca: ,,noua zecimi din oamenii pe ceare ii cunoastem sunt ceea ce sunt, buni sau rai, folositori sau daunatori, prin efectul educatiei. Educatia este aceea care determina diferenta dintre oameni". Inca de mici ne familiarizam cu notiunea de ,,educatie". Auzim vorbindu-se despre ea, peste tot. Unele persoane sunt atat de obisnuite cu acest termen, incat nu ii mai acorda importanta cuvenita. Adevarul este ca procesul educatiei incepe in copilarie si nu se termina niciodata. Johann Heinrich Pestalozzi spune ca ,,Ceasul nasterii copilului este ceasul inceputului educatiei". Personalitatea reprezinta modul propriu de a fi, de a gandi, de a aprecia si a actiona asupra unui individ, fiind mereu in constructie. 1. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE Prin dezvoltare se intelege un proces complex de trecere de la inferior la superior, de la simplu la complex, de la vechi la nou printr-o succesiune de etape, de stadii, fiecare etapa reprezentand o unitate functionala mai mult sau mai putin inchegata cu un specific calitativ propriu. Trecerea de la o etapa la alta implica atat acumulari cantitative, cat si salturi calitative, acestea aflandu-se intr-o conditionare dialectica. Dezvoltarea personalitatii se manifesta prin incorporarea si constituirea de noi conduite si atitudini care permit adaptarea activa la cerintele mediului natural si socio cultural. Dezvoltarea permite si faciliteaza constituirea unor relatii din ce in ce mai diferentiate si mai subtile ale copilului cu mediul in care traieste si se formeaza. Datorita acestor reiatii se elaboreaza si se ,,construiesc" diferitele subsisieme ale psihicului infantil in evolutia sa spre starea de adult. In cadrul dezvoltarii psihice a fiintei umane, caracteristicile individuale, particularitatile diferitelor fenomene psihice imprima o nota specifica dezvoltarii, un ritm propriu de crestere si transformare, diferit de la un individ ia altul, cu nuante personale ce isi afla originea in potentialul sau biopsihic, precum si in conditiile de mediu in care traieste. Formarea personalitatii copilului in ontogeneza este, deci, un proces complex construit ierarhic pe niveluri, cu diferente sensibile de la o componenta ia alta, dominate, insa, de o relativa armonie, proprie fiecarui nivel. 2. TRASATURILE DEFINITORII ALE DEZVOLTARII PSIHICE 2.1. Stadialitatea dezvoltarii psihice Dezvoltarea psihica se realizeaza in stadii care inglobeaza totalitatea modificarilor ce se produc in cadrul diferitelor componente psihice si al relatiilor dintre ele. Fiecare stadiu se delimiteaza printr-un ,,anumit nivel de organizare a capacitatilor intelectuale, voiitionale, afective, a particularitatilor constiintei si personalitatii copilului". Ideea dezvoltarii stadiale ofera un raspuns adecvat tuturor problemelor privitoare la dezvoltare, surprinzand totodata ceea ce este specific in acest domeniu pe baza cercetarilor intreprinse si a rezultatelor la care s-a ajuns. Dezvoltarea stadiala se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: - existenta unei succesiuni constante in cadrul acestor stadii, cu toate ca varstele medii corespunzatoare fiecarui stadiu pot varia de la un individ la altui in functie de diversi factori, ereditari sau de mediu. Cu alte cuvinte, ritmul transformarilor ce au loc in cadrul fiecarui stadiu poate fi mai intens sau mai putin intens, ceea ce ramane constant fiind succesiunea acestor stadii; - fiecare stadiu se caracterizeaza printr-o structura de ansamblu in care diversele componente psihice se afla intr-o stransa corelatie, iar explicarea si intelegerea lor sau a diverselor manifestari comportamentale are loc prin intermediul structurii specifice stadiului respectiv; - caracterul integrativ al fiecarui stadiu consta in aceea ca noua structura care apare nu se substituie celei anterioare; rezultand din ea o integreaza si o subordoneaza pe aceasta din urma. Deci, noua structura nu desfiinteaza structura anterioara, din contra, sa revalorifica si recodeaza tot ceea ce s-a acumulat in stadiile precedente. Din aceasta cauza in cadrul fiecarui stadiu putem distinge o faza pregatitoare si o faza finala.
1.Iacob M. L., 1994, Aspecte ale dezvoltarii psihogenetice si ale problematicii educabilitatii, in Psihopedagogie (coord, A. Neculau, Th. Cozma), Iasi, Editura Spiru Haret; 2.Nicola, I., l996, Tratat de pedagogie scolara, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica; 3.Tomsa, Gh., 1989, Educabilitate si invatare, in Revista de pedagogie, nr. 7, Bucuresti; 4.Allport, W. Gordon: Structura si dezvoltarea personalitatii EDP, Bucuresti, 1981; 5.Cucos, Constantin: Educatia. Dimensiuni culturale si intercuituraie, Editura Polirom, lasi, 2002; 6.Golu, P.: Invatare si dezvoltare, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.