Comunicarea în Familie

Comunicarea in cadrul familiei

In mediul familial, comunicarea are un rol vital, fiind unul dintre cele mai importante instrumente de dezvoltare a structurii si a relatiilor de rol familial, alaturi de intercunoastere. In psihologia contemporana, familia este privita ca un sistem intr-o permanenta transformare , datorata membrilor sai care si ei la randul lor sunt intr-o continua transformare, evolutie personala, interactionand atat in interiorul familiei cat si in exteriorul sau. Comunicarea implica procese de acomodare si ajustare a comportamentelor.

O comunicare defectuasa poate avea numeroase repercursiunii asupra integritatii familiei. O comunicare de calitate presupune claritatea eloctiunii, adica a dictiei, evitarea schimbarilor de subiect, precum si a mesajelor tangentiale, intrerupte sau cu o tendinta de trecere la alt subiect, evitante. Deasemenea este foarte important si raportul dintre acord si dezacord: in cazul dezacordului intre membrii familiei, acestia trebuie sa fie capabili sa isi manifeste dezacordul intr-o maniera civilizata, nonagresiva , cu un efect constructiv. O alta calitate a comunicarii este intensitatea ei: membrii au capacitatea de a-si manifesta afectele cu intensitate, iar aceasta intensitate trebuie sa fie gradata. Comentariile dintre membrii trebuie sa fie amicale, calde, prietenoase, in nici un caz agresive. Nici un membru al familiei nu trebuie exclus din conversatie, si fiecare trebuie sa vorbeasca in numele sau , nu in al altora. Un rol important il are si repectarea promisiunilor pe care membrii unei familiei si le fac reciproc, in general, respectarea cuvantului dat deoarece fiecare trebuie sa aiba credibilitatea in fata celorlalti. Fiecarui membru trebuie sa ii fie ascultata parerea de catre toti si conversatia nu trebuie sa devieze.

In cazul parintilor, este foarte important ca fiecare dintre ei sa isi asume rolul care ii corespunde. Exista posibilitatea inversarii rolurilor prin dezvoltarea unor comportamente maritale de substitutie reciproca sau desincronizarea rolurilor conjugale si incompletitudinea rolurilor maritale sau parentale. Exista deasemenea o deturnare de roluri (metoda analizei tranzactionale), o comunicare interpersonala defectuasa care afecteaza raporturile normale de echilibru in cadrul structurii familiei. Copii vor prelua modelele comportamentale defectuase care exista in familie si le vor aplica in propria lor familie. De aceea este foarte important ca fiecare membru sa isi constientizeze rolul in familie si sa se comporte ca atare.

Deci, cea mai mare problema a unui microgrup familial o reprezinta modul in care se desfasoara comunicarea. V Satir, considera ca exista cinci cai pe care oamenii comunica: concilierea, dezaprobarea, rezonabilitatea, irelevanta mesajului si concordanta. Concilierea presupune acordul cu o alta persoana in situatia in care parerile proprii, sentimentele proprii nu corespund , fapt ce poate aduce pe moment insatisfactii, dar reprezinta o metoda foarte eficienta si necesara de comunicare in cadrul familiei, unde este imposibil ca toti membrii sa aiba acelasi opinii, sentimente. Dezaprobarea

constituie o metoda utilizata de persoanele cu un comportament hypercritic si dictatorial, persoane care au in realitate nevoie de afirmare, demonstrarea puterii in fata propriei persoane. Rezonabilitatea reprezinta modalitatea de comunicare proprie celor cu o incapacitatea de a-si exprima sentimentele. Irelevanta mesajului este un mod de comunicare irelevant sau evitant care desemneaza neimplicarea persoanei sau dorinta de a se abate de la subiect. Concordanta sau congruenta reprezinta o modalitate de comunicare extreme de dezirabila, in care ceea ce comunica subiectul corespunde cu ceea ce gandeste si simte.

Intotdeauna mesajele verbale sunt insotite de cele non-verbale (mesajele verbale reprezinta doar 7% din ceea ce comunicam, in timp ce cele non-verbale reprezinta 55%). Mesajele non-verbale pot fi expresiv – sensitive, adica fizionomice sau mimice, pot fi corporale, reprezentate de binecunoscutul limbaj al trupului, pantomimice, kinestezice, sau tensional-energetice. Comunicarea in cadrul familiei, o comunicare cu un caracter foarte complex, nu se produce evident numai la nivel verbal, ci si senzitiv, extraverbal. De exemplu, sotii sau partenerii comunica senzitiv mai mult decat verbal, furnizeaza foarte multe informatii necomunicate verbal sau distorsioneaza continutul a ceea ce se comunica verbal. (mister, sens subinteles). Inautenticitatea unor mesaje verbale este demascata pe caile comunicarii sensitive si uneori kiar prin mijloace extrasenzoriale si mijloace intuitiv-empatice. De exemplu, sotul afirma ca nu este deranjat de faptul ca sotia a invitat anumite persoane la cine fara sa il consulte, in timp ce se aseaza “fara sa observe” pe ochelarii sotiei lasati neglijent pe scaun. Deasemnea in comunicarea interpersonala intervine si inconstientul, nu numai constientul. Astfel sunt posibile razbunarile inconstiente a unuia dintre parteneri pe celalt, chiar daca la prima vedere nici persoana in cauza nu isi poate explica de ce a facut un gest atat de rautacios.

In interiorul familiei se construiesc primele modele ale relatiilor umane, cu personae de acelasi sex sau cu persoane de sex opus, se construieste propriul sistem de valori si de atitudini. In acelasi timp, familia reprezinta principala sursa de satisfacere a nevoilor afective, a nevoilor de contact cu alte persoane si de apartenenta sociala, a nevoilor de securitate si de comunicare, pe tot parcursul vietii, (la inceput familia in care nastem, iar cand ne maturizam familia pe care o intemeiem)

In momentul in care aceste nevoi nu sunt satisfacute, chiar daca vorbim despre o singura persoana care apartine familiei,se poate produce dezechilibrul intregului grup, deoarece comunicarea nu mai este libera si lipsita de constrangeri. O forma de comunicare falsificata este “dublul mesaj” .