Diferența dintre nivelul de activitate și optimism în funcție de studiile terminate și vârstă

Rezumat

Această cercetare a fost realizată din curiozitatea de a afla dacă există vreo diferență între nivelul de activitate al unui individ sau a optimismului în funcție de vârsta acestuia sau de studiile termiante. În realizarea cercetării am folosit metoda chestionarului, unde, am adăugat două scale: una pentru măsurarea optimismului și alta pentru măsurarea nivelului de activitate. Rezultatele indică o corelare pozitivă între nivelul de activitate, vârstă și studii dar pentru optimism nu.

Diferența dintre Nivelul de Activitate și Optimism în Funcție de Studiile Terminate și Vârstă

În conversațiile cotidiene termenul de “activitate” se referă la orice activitate desfășurată de subiecți, fie ea activitate recreațională sau lucrativă (făcut curat, scrierea unui articol, exerciții fizice, scrierea unei lucrări, învățat etc.) În acest studiu vom folosi acest termen ca să definim doar activitatea lucrativă. Nivelul de activitate este măsurat de alegerile subiecților cu referire la activitatea lucrativă sau recreațională și cât de des aceștia aleg să facă ceva productiv în loc să procrastineze.

Optimismul se referă la atitudinea subiecților asupra viitorului personal și modul în care reacționează la evenimentele negative trăite. Cu toate acestea noi putem defini optimismul in mai multe moduri dar și pesimismul. Ca exemplu putem lua spusele prim-ministrului Britanic Winston Churchill: “Un pesimist vede dificultăți în fiecare oportunitate; un optimist vede posibilități în fiecare dificultate.” Psihologia modernă a observat faptul că oamenii optimiști sunt mult mai deschiși schimbării. Chiar dacă

că optimismul pare a fi o modalitate mai bună de a vedea lucrurile, nu este cu totul adevărat. Oamenii optimiști vor fi mereu de părere ca nu li se v-a întâmpla niciodată ceva rău ceea ce duce la continuarea comportamentelor distructive chiar dacă este clar că acestea le pot face rău.

Nivelul scăzut al activitatății unei persoane (procrastinarea) duce la anxietate și stres (He, S. 2017) iar acest lucru este întâlnit cel mai des la adulții tineri studenți. Un principal factor al procrastinării sunt platformele de socializare. Motivația este foarte importantă pentru desfășurarea activităților lucrative. O persoană care deja preferă procrastinarea în schimbul lucrului tinde să aibă o motivație slabă, iar aici avem de a face cu un cerc vicios, deoarece, anxietatea și stresul diminuează motivația. Svartdal et al. (2016) a observat că o dată cu creșterea în vârstă scade și procrastinarea.

Se pare că în același timp, cu cât subiecții sunt mai în vârstă, ei desfășoară mai multe activități fizice. Activitatea fizică este strâns legată de probabilitatea de a dezvolta boli mai târziu în viață, majoritatea persoanelor care nu fac activități fizice în mod regulat tind să aibă un organism mai slab(Kemper, H., Twisk, J., Koppes, L. et al. Eur J Appl Physiol 2001.)

Într-un studiu efectuat anterior prin metode mixte (numai subiecți de gen feminin) cu vârste cuprinse între 18 și 45 de ani (75% dintre subiecți având vârste între 18-25 de ani), s-a observat că nivelul educației acestora nu a reprezentat un factor semnificativ pentru activitatea fizică desfășurată de acestea (H. Saaty, A. , B. Reed, D. , Zhang, W. and Boylan, M. 2015). Acest studiu a descoperit că factorii importanți pentru activitatea fizică sunt: motivația, timpul

liber și bugetul deținut de subiecți, dar, cel mai important este că acestea nu au destulă intimitate în cadrul sălilor și de aceea preferă să nu meargă.

Nivelul activității pare să aibă un efect major asupra sănătății mintale și a pozitivității unui individ. Se pare că există o corelație între vârsta subiectului și nivelul de activități desfășurate de acesta. Nivelul ultimelor studii terminate pot avea un impact asupra motivației și a nivelului de seriozitate al subiecților deoarece nivelul dificultății sarcinilor pe care le-au efectuat în trecut i-ar fi putut învăța să fie mai activi din punct de vedere al activităților intelectuale.

Studiile anterioare au verificat diferența nivelului de activitate fizică dintre subiecți tineri și subiecți mai în vârstă, studenți la o facultate, dar nu și activitatățile intelectuale desfășurate. În acest studiu voi verifica diferența dintre nivelul activității intelectuale și a optimismului, având în vedere vârsta și studiile terminate de acesția.

Nivelul optimismului poate avea un efect asupra energiei subiecților. Voi verifica dacă acest lucru este real. Poate exista o diferență între optimismul subiecților tineri și a celor în etate, acest lucru va fi testat de asemenea.

Legăturile dintre studiile efectuate anterior și studiul de față sunt strânse deoarece activitățile fizice efectuate de subiecți determină și o mai mare activitate intelectuală. Subiecții activi nu procrastinează la fel de mult ca cei ce nu au ocupații sportive.

Munca depusă în orice activitate desfășurată și rezultatele acesteia cresc nivelul optimismului subiecților.

Scopul acestui studiu este de a investiga diferența dintre nivelul de activitate și optimism în funcție de studiile terminate și vârsta subiecților de la Facultatea Titu Maiorescu.