Inteligența emoțională

INTRODUCERE

Prima formulare a unui concept numit „inteligență emoțională” a fost oferită de Mayer și Salovey. Acesta este prescurtat prin EQ, dar varianta preferată a autorului Daniel Goleman este de IE. Până în prezent există 3 modele principale pentru inteligența emoțională, cu foarte multe variante. Modelul lui Salovey și Mayer este bine înrădăcinat în tradiția inteligenței, definită cu mai bine de un secol în urmă prin studiile asupra IQ-ului. Modelul propus de Reuven Bar-On se bazează pe studiile sale asupra bunăstării personale. Iar modelul lui Daniel Goleman se concentrează asupra atingerii performanței în mediul de lucru și asupra capacității de conducere organizaționale, îmbinând teoria IE cu decenii de cercetări privind modelarea competențelor care delimitează performerii de vârf de oamenii de mijloc.

În urma interpretării greșite ale acestei cărți, au luat naștere unele mituri pe care Daniel Goleman dorește sa le spulbere. Unul dintre acestea este ideea greșită potrivit căreia EQ ar fi responsabil de până la 80% din succes. Această concluzie eronată provine din interpretarea unor date care sugerează că IQ-ul ar explica aproximativ 20% din succesul în carieră. Această estimare lasă o parte considerabilă a succesului fără explicație, astfel trebuie să căutăm și alți factori care să explice restul. O altă frecventă interpretare greșită se leagă de aplicarea neglijentă a subtitului ediției în limba engleză a acestei cărți și anume „Why It Can Matter More Than IQ”- („De ce ar putea fi mai importantă decât IQ-ul”) la sfere precum succesele academice, în care nu ar trebui folosit fără atente specificări. Forma extremă pe care a luat-o această eroare este mitul potrivit căruia IE contează mai mult decât IQ în toate direcțiile. Inteligența emoțională trece înaintea IQ-ului în special în acele domenii umane în care intelectul este relativ mai puțin relevant pentru obținere succesului, de exemplu în acelea în care empatia și autocontrolul ar putea reprezenta abilități mai remarcabile decât cele pur cognitive. Domenii precum: sănătatea, iubirea romantică și relațiile personale.

Atunci când Daniel Goleman a scris „Inteligența emoțională” a pornit de la ideea că rolul său era acela a unui ziarist în domeniul științei ce relatează despre o tendință nouă și semnificativă din psihologie, cu accent asupra fuziunii dintre știința creierului și studiul emoțiilor.

PARTEA I-CREIERUL EMOȚIONAL

CAPITOLUL 1- Pentru ce există sentimentele?

Sociologii subliniază întăietatea sufletului în fața minții în momentele cruciale. La bine sau la rău, inteligența poate să nu mai aibă nicio importanță atunci când îi iau locul sentimentele.

Toate emoțiile sunt impulsuri ce duc la acțiune, planuri imediate de abordare a vieții, planuri pe care evoluția le-a întipărit în mintea noastră. Rădăcina cuvântului emoție este motere, verb din latină care înseamnă „a mișca”, plus prefixul „e” adică „a te da la o parte”, sugerând tendința de acționa este implicită în orice emoție. Aceste emoții duc la fapte, lucru care poate fi cel mai ușor observat la animale și copii.

Cu noile metode de a pătrunde în trup și în creier, cercetătorii au descoperit mai multe detalii psihologice despre felul în care fiecare emoție pregătește corpul pentru o reacție diferită. Când te înfurii sângele circulă mai repede în mâini și îți este mai ușor să înșfaci o armă sau să lovești un dușman. Bătăile inimii cresc și se degajă hormoni precum adrenalina ceea ce dă un plus de energie puternic pentru a acționa în forță. Când ți-e frică sângele străbate mușchii mari (cei de la picioare) și îți este mai ușor să fugi și să te albești la față pentru că sângele își oprește cursul. În același timp trupul paralizează pentru puțin timp pentru a avea timp de a analiza situația. Circuitele din centrele emoționale ale creierului acționează un flux de hormoni care pune corpul în stare de alertă, făcându-l gata să acționeze, iar atenția se fixează asupra amenințării imediate, astfel, stabilești ce reacție trebuie adoptată. Când ești fericit, aceste sentimente inhibă negativitatea și încurajează creșterea energiei, liniștind ceea ce ar putea genera gânduri de îngrijorare. Fericirea oferă trupului un fel de odihnă generală și dispoziția și entuziasmul pentru a îndeplini diferite îndatoriri și de a se strădui pentru o mare varietate de scopuri. Sentimentele de iubire determină o trezire parasimpatică. Acest mod parasimpatic care înseamnă o reacție de relaxare, reprezintă un set de reacții ale corpului ce generează o stare de calm și mulțumire care facilitează cooperare. Surprinderea, permite mărirea razei vizuale și totodată pătrunderea luminii în retină în cantitate mai mare, ceea ce oferă informații suplimentare despre un eveniment neașteptat, făcând să fie mai ușor de înțeles exact ce se întâmplă și elaborarea celui mai bun plan de acțiune. În întreaga lume, exprimarea dezgustului arată la fel și transmite același mesaj. Așa cum observase Darwin, expresia de dezgust a feței-este reprezentată prin buza de sus curbată într-o parte, nasul ușor strâmbat-are la bază gestul primitiv de închidere a nărilor atunci când apare un miros neplăcut sau cel de a scuipa ceva otrăvit. Tristețea aduce o scădere a energiei și a entuziasmului față de activitățile vieții, în special față de divertisment sau față de alte plăceri. Iar prin adâncirea ei și intrarea în depresie duce la scăderea metabolismului.