Metode de cercetare utilizate în educație

Educatia este o activitate specific umana constienta, oraganizata sitematic care are in vedere un individ sau o colectivite, propunandu-si sa realizeze scopuri si obiective clar delimitate. Educatia este o actiune sociala cu particularitati distincte de alte actiuni ce se desfasoara in societate. Ea se delimiteaza de acaestea prin finalitatile proiectate si prin caile si modalitatile adoptate in vederea realizarii lor. Idealul educational circumscrie finalitatea generala a educatiei sub forma unui proiect de personalitate ale carei insusiri graviteaza in jurul unei dominante. Educatia este influentata in mare masura de evolutia societatii pe parcursul istoriei, astfel ca daca in trecut scopul educatie era sa satisfaca cerintele socio-profesionale ale societatii, in prezent educatia uramareste formarea unei personalitati de vocatie liber-creativa, care sa raspunda nu numai cerintelor prezente ci si de perspectiva ale societatii. In virtutea dominantei educationale actiunea educationala isi propune concomitent scopuri cultural umane., vizand dezvoltarea armonioasa a personalitatii prin asimilarea valorilor culturale. Prin intermediul valorilor culturale educatia stimuleaza din interior consolidarea structurii biopsihosociale a personalitatii umane si implicit a pozitiei sale in sistemul soci-economic din care face parte. Pentru a-si realiza finalitatea educatia dispune de un ansamblu de metode, mijloace si procedee specifice.

Multitutinea principiilor teoretice care selecteaza si orienteaza metodele necesare descoperirii de noi cunostinte se numeste metodologie. Metodologia reprezinta ansamblul metodelor utilizate de un cercetator pentru a putea, descoperi si verifica anumite ipoteze stiintifice. In educatie se pot aplica urmatoarele metode: observatia, experimental, testele si probele psihologice in cercetarea pedagogica, ancheta in documentele curriculare si scolare, interevaluarea elevilor. Imbinarea tuturor acestor metode ne ofera o cunoastere de ansamblu a situatiei sistemului educational care este foarte importanta deoarece pentru a putea imbunatati ceva trebuie sa identificam mai intai deficientele. Imbunatatirea calitatii educatiei se poate realiza prin analiza personalitatii elevului de catre profesor, de catre colegi sau psihologi si prin analiza comportamentelor si trasaturilor de personalitate ale profesorului de catre director, psiholog, alti colegi si de ce nu de catre elevi.

Observatia

M. Zlate defineste metoda observatiei ca fiind “o metoda de cercetare care consta in urmarirea intentionata si inregistrarea exacta, sistematica a diferitelor manifestari comportamentale ale individului sau ale grupului ca si a contextului situational al comportamentului”. P. Golu considera ca observatia reprezinta “urmarirea atenta, din exterior, a conduitelor si starilor psihice ale oamenilor, in vederea des¬prinderii concluziilor cu privire la particularitatile conduitei individuale in situatii de interactiune”.

Dupa criteriul rigurozitatii se pot distinge doua tipuri de observatii: empirica si stiintifica. Observatia empirica se exercita intr-o maniera neformala, neghidata de reguli, este practicta in mod cotidian de catre psiholog fie asupra lui fie asupra celor din jurul sau. Se limiteaza doar la unele aspecte, sau numai la cativa subiecti implicati, este lipsita de obiectivitate, este vaga, lipsita de precizie si exactitate.

Observatia stiintifica se desfasoara dupa un plan riguros in carul unui proiect de cercetare, investigatie sau experiment. Este o observatie “naturala” in conditiile in care se studiaza manifestarile comportamentale ale indivizilor in cadrul lor “natural” de viata, adica acolo unde isi desfasoara in mod obisnuit activitatile de invatare, de munca si timp liber. Se subordoneaza unor scopuri precise, se consemneaza in mod riguros datele in urma unei planificari a unui “proiect de observatie” prin care sunt anticipate conduitele, manifestarile avute in vedere, momentele, durata. Prin observatia stiintifica se evita carente observatiei empirice.

S-a apreciat ca observatia didactica se afla la mijlocul raportului dintre observatia stiintifica si cea empirica. Desi observatia didactica nu aspira la integralitatea observatiei stiintifice, ea nu este nici fragmentara si vaga precum observatia empirica, deoarece se desfasoara intr-un cadru organizat si este indrumata de o persoana competenta stiintifica. Cea mai semni¬ficativa apropiere dintre observatia didactica si cea stiintifica se refera la elementul de consemnare si inregistrare, care poate fi folosit de profesor si ca un mijloc de semnalizare a progreselor realizate de elevi sau cel putin a directiei in care se deruleaza gandirea copiilor.