1. Introducere
Personalitatea este definită ca fiind conduita unei persoane, adică ceea ce o caracterizează și o diferențiază de alte persoane.
Personalitatea se formează încă de la naștere și continuă să se dezvolte pe tot parcursul vieții, având la bază ereditatea și fiind puternic influențată de relațiile interpersonale și sociale.
Personalitatea este influențată de factorul endogen (mediul extern- cel mai important) și de către factorul exogen (mediul intern), totodată, aceasta este moștenită ereditar.
Începând cu anii 1970, multe cercetări efectuate asupra gemenilor arată că aproape jumătate din caracteristicile majore ale personalității se datorează factorilor genetici. Aceste rezultate dovedesc faptul că ereditatea joacă un un rol important în determinarea trăsăturilor de personalitate.
S-a mai constatat că influența societății asupra individului joacă și ea un rol destul de important, personalitatea fiind considerată drept produs social.
Deci, formarea personalității este influențată de către:
1. cultura;
2. societatea.
Cultura vizează:
- valorile;
- credințele;
- cunoștințele;
- legile;
- obiceiurile;
- limba;
- arta;
- concepțiile despre lume.
Societatea, în schimb, se referă la:
o instituții;
o relații sociale.
Savantul Kardiner a studiat 8 culturi ale unor triburi primitive și a ajuns la concluzia că în cadrul fiecărui grup social, există o structură de conduită comună a întregului lot social, iar aceasta este numită personalitate de bază. Personalitatea de bază este descrisă ca fiind o configurație psihologică proprie membrilor unui grup social concret care se obiectivează într-un anumit stil de viață, adică, „matricea” pe care se dezvoltă ulterior trăsăturile individuale de caracter.
Cauzalitatea are un dublu sens, iar primul ar fi că există raporturi cauzale de la mediu la individ, iar al doilea de la individ la mediu. În interiorul unei culturi această distincție vizează două categorii de instituții:
1. Primare - care dau conținut acțiunii mediului asupra individului;
2. Secundare - care se alimentează din retroacțiunea asupra sa .
Personalitatea de bază este așezată la jumătatea drumului dintre instituțiile primare și cele secundare, dar, în formarea personalității de bază ponderea principală o au cele primare.
Kardiner este de părere că instituțiile de bază creează probleme mari din punctul de vedere al adaptării individului, deoarece acesta este obligat să țină cont de regulile sociale privind practicile referitoare la hrană, la disciplina grupului,etc.
În continuare, o să vorbim puțin despre mecanismele socializării. Acestea se împart în:
A. modelarea socială;
B. învățarea socială;
C. controlul social.
A. Modelarea socială. Aceasta se fundamentează pe nevoia de afiliere (adică dorința unui om de a face parte dintr-un grup de oameni) Prin modelare se formează: abilitățile sociale, deprinderile și conduitele.
B. Învățarea socială. Este o formă a învățării umane, prin care individul își însușește valorile și normele grupului, prin asistarea la experiența unor persoane sau prin interacționarea cu acestea.
C. Controlul social ca raportare a personalității la normele și valorile sociale. Grupul social este definit ca fiind o totalitate de indivizi care se acceptă ca membri a unei categorii sociale și care împărtășesc aprecierile colective ale grupului și apartenenței sale la el.
Personalitatea este formată din aptitudini, temperament și caracter. Temperamentul unei persoane este ereditar, pe când aptitudinile sunt o combinație între factorul ereditar și între ceea ce învățăm de-alungul timpului (acest lucru ne modelează temperamentul deoarece odată cu înaintarea în vârstă și cu experiențele prin care trecem învățăm să gestionăm anumite lucruri). Caracterul este ceea ce ne definește pe noi și nu se moștenește. Acesta este stabil și cu greu poate să sufere modificări de-alungul vieții.
În continuare o să învățăm mai multe despre personalitate și despre componentele acesteia pentru a avea o mai bună imagine asupra acestor termeni.
1.Alexandrescu, I. Persoană, personalitate, personaj, Editura Junimea,
Iași, 1988.
2.Dr. Dutton, K. ABC-ul psihopatului de succes 2, Editura Globo.
3.Dr. Lillian Glass Știu ce gândești, Editura Politom, 2016.
4.Dutton, K. Înțelepciunea psihopaților, Editura Globo.
5.Golu, M. Dinamica personalității, Editura Geneze,
București, 1993.
6.Golu, M. Introducere în psihologie, Editura Științifică,
București, 1973.
7.Golu, M. Fundamentele psihologiei sociale,
Editura EXPONTO, Constanța, 2000.
8.Golu, M. Fundamentele psihologiei (vol. II),
Editura Fundației România de Mâine,
București, 2004.
9.Hedges, P. Personalitate și temperament, Editura Humanitas,
București, 1999.
10.Jarcău, N. Aptitudini profesionale, Editura Dacia,
București, 1980.
11.Joel Levi Why we do the things we do
12.Jung, C.G. Tipuri psihologice, Editura Humanitas,
București, 1997.
13.Mitrofan, N. Aptitudinea pedagogică, Editura Academiei,
București, 1988.
14.Oprescu, V. Aptitudini și atitudini, Editura Științifică,
București, 1991.
15. Popescu-Neveanu, P. Dicționar de psihologie, Editura Albatros,
București, 1978.
16. Turcu, F. Formarea aptitudinii tehnice, Editura Științifică,
București, 1975.
17. Țuțu, M. Psihologia personalității,
Editura Fundației România de Mâine,
București, 2007.
18. Zlate, M. Introducere în psihologie, Editura Polirom,
Iași, 2000.
19.Zlate, M., Fundamentele psihologiei,
Editura Pro Humanitate, București, 2000.
20. Zorgo, B. Probleme fundamentale ale psihologiei,
Editura Academiei Române, București, 1980
21. https://www.16personalities.com/ro
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
