Plan de Acțiune pentru o Mai Bună Cunoaștere a Procesului de Formare a Grupului Informal în Școală

Omul nu poate trăi izolat de ceilalţi. De la începuturile umanităţii şi până la societatea post industrială, mediul social în care individul s-a afirmat l-a constituit grupul. Pentru oameni, nevoia de a comunica cu ceilalţi, de a intra în relaţii cu ei, este la fel de importantă ca şi satisfacerea nevoilor fiziologice sau a nevoilor de securitate şi protecţie. Necesităţile umane: supravieţuirea, conservarea şi adaptarea se realizează la un nivel mai înalt prin intermediul grupului. Grupul creează la indivizi sentimentul solidarităţii, care se exprimă prin sprijinul mutual pe care îl aşteaptă membrii de la grup, atunci când se simt ameninţaţi.

Prin cunoasterea colectivului de elevi se urmăreste nu doar cunoasterea personalității membrilor, ci si surprinderea caracteristicilor grupului, care îl definesc ca un tot, ca un grup social. Fie grupul formal (clasa scolară), fie grupul informal (grupul de melomani, literați, orientat pozitiv sau gasca, banda, când este orientat negativ), grupul prezintă la elevi posibilități substanțiale pentru realizarea la nivel individual. Grupurile informale se bazează pe relații sociale directe, față-n față, pe recunoasterea reciprocă si pe apropierea psiho-emoțională între indivizi, permit dezvoltarea legăturilor afective si răspund nevoii de stabilitate si de cele mai multe ori membrii grupului au un scop comun.

Caracteristicile psihosociale ale grupului informal îsi pun puternic amprenta asupra naturii comunicării, imprimându-i trăsături specifice foarte importante pentru climatul socio-afectiv si intra/interrelațiile grupale. Aceste caracteristici sunt: o bună percepție si cunoastere reciprocă a membrilor respectivului grup, posibilitatea comunicării directe cu ceilalți, urmărirea unor scopuri comune. Grupul social informal este o uniune de persoane suficient de puternică si rezistentă la influențele din afară. Prin identificarea trăsăturilor personale se poate înțelege mai bine rolul pe care îl joacă fiecare elev în cadrul grupului, astfel se poate pătrunde în mecanismul procesului de interacțiune, mecanism care declansează si determină caracteristicile grupului.

Structura informală se caracterizează prin aceea că interacţiunea dintre membri grupului, nu este impusă sau reglementată din exterior, ea este rezultatul firesc, natural şi spontan al relaţiilor intersubiective, psihologice ce se stabilesc între membri grupului. Acestea sunt relaţii interpersonale între personalităţi diferite, care se influenţează reciproc, prin care membri se percep, comunică, acţionează şi reacţionează unii în raport cu altii, se cunosc, se apropie, se asociază, se îndrăgesc, se ajută, se împrietenesc sau dimpotrivă, se suspectează, devin geloşi, se resping etc.

Observarea procesului de formare a grupului informal în scoala face posibilă cunoasterea influențelor pozitive si negative pe care le exercită acesta asupra elevilor, astfel se pot determina o serie de modalități de a relaționa cât mai eficient cu ei, în asa fel încât actul educațional si formarea lor ca personalități sociale să se realizeze în bune condiții si cu un randament foarte mare. Din punct de vedere pedagogic este important să cunoaştem natura calităţilor personale prin care se impun grupurile informale, liderii informali, şi de asemenea, dacă influenţele exercitate de cele două categorii de lideri au un sens convergent sau divergent. Uneori, grupurile informale, liderul informal poate exercita o influenţă negativă asupra grupului formal, adică la celorlalţi membri ai grupului.

Una din metodele de cunoaştere a grupurilor (Temple,2001) este autobiografia acestuia prin care membrii sunt solicitaţi să-şi amintească momentele din evoluţia grupului lor. Se obţine astfel o caracterizare a grupului, făcută chiar de membrii acestuia. Autobiografia grupului permite astfel diagnosticarea acestuia, dar şi anticiparea evoluţiei viitoare a grupului. Se observă deschiderea membrilor spre relaţii, dinamica lor, rivalităţi, apariţia liderului, manifestarea unor atitudini, opinii, comportamente colective, într-un cuvânt formarea grupului.