Cu ce asociem noi problemele zilnice, ce conotaţii oferim anumitor simptome pe care de fapt le evităm atunci cînd suntem in imposibilitatea de a lupta cu ele. Ce reprezintă această minte sclipitoare propusă in filmul A beautiful Mind etc. Prin urmare ce împiedică contrastul dintre normalitate şi deviere- in cazul de faţă putem numi un astfel de concept ca schizofrenie. Sindromul clinic cu o psihopatologie variabilă, dar profund distructivă, care implică percepţia, gândirea, emoţia şi comportamentul. Expresia acestor simptome variază la pacienţi, în timp, dar efectul cumulativ al acestei boli este întotdeauna sever şi de cele mai multe ori pe termen lung. Cele mai multe simptome care le observăm şi astăzi la pacienţii cu schizofrenie, au fost descoperite şi studiate cu mult timp în urmă. Vechii greci descriau iluzia grandorii, paranoia, şi deteriorarea funcţiilor cognitive şi a personalităţii. Dar aceste simptome au fost considerate atunci ca fiind rezultatul situaţiei sociale. Dar, atâta timp cât aceste simptome nu au fost neapărat prezente doar in schizofrenie, nu au putut fi de fapt asociate, în acele vremuri, cu ceea ce astăzi numim schizofrenie. Într- adevăr, câţiva care au studiat toate acestea, au argumentat că schizofrenia are o origine relativ recentă. În timpul secolului al optsprezecelea schizofrenia nu a pus mari probleme nici ca studiu şi nici ca tratament. A doua jumătate a secolului al optsprezecelea a adus descrierea mai multor categorii clinice, dar a lipsit o conceptie generală de integrare a manifestărilor diverse ale bolii mentale într- un sindrom clinic distinct. În descrierile lor, Kraepelin şi Bleuler prezintă schizofrenia ca o boală persistentă caracterizată prin fragmentarea funcţiei mentale. Kraepelin face un studiu comparativ între boala maniaco-depresivă şi demenţa precoce (sau demenţa tinerilor ) şi subliniază ceea ce crede că este caracteristic şi anume prognosticul prost pe termen lung în cazul demenţei precoce, comparativ cu relativa nedeteriorare în cazul bolii maniaco-depresive. Bleuler consideră ca principale caracteristici: pierderea asocierilor şi tocirea afectivă, în timp ce halucinaţiile şi iluziile sunt caracteristici accesorii. Schneider atribuie însă o importanţă specială halucinaţiilor şi iluziilor, pe care le consideră frecvente în schizofrenie şi mai rare în alte tulburări. Centrarea pe halucinaţii şi iluzii a fost întărită de succesul blocanţilor de dopamină în diminuarea acestor simptome. Eficacitatea blocanţilor de dopamină a devenit principalul susţinător al ipotezei că schizofrenia este o tulburare neurohormonală caracterizată prin exces de neurotransmiţător dopaminergic. În ciuda succesului blocanţilor dopaminergici, mai mulţi pacienţi au rămas cu serioase incapacităţi, vieţile lor fiind fragmentate de simptomele Bleuriene persistente. Un nou concept de boală a fost cerut. Pe baza muncii echipei sale la Hospital Park Northwick în 1970, Crow a propus două dimensiuni majore ale psihopatologiei în schizofrenie: tipul I, cuprinzând simptome pozitive ca iluziile, halucinaţiile şi dezorganizarea gândirii care tind sa fie trecătoare; tipul II cuprinzând simptome negative ca sărăcia limbajului şi tocirea afectivă care tind să persiste. A propus că aceste două sindroame reflectă două dimensiuni ale psihopatologiei: o tulburare neurohormonală care generează tipul I de sindrom, şi o anormalitate structurală centrală care genereaza al doilea sindrom. Conceptul de simptome negative al lui Crow s- a centrat pe sărăcia limbajului şi pe tocirea afectivă, deficienţe în activitatea mentală care nu au putut fi evaluate în interviul clinic. Totuşi, mai mulţi pacienţi care în viaţa de zi cu zi sufereau de incapacităţi, nu manifestau nici unul tocire afectivă sau sărăcie a limbajului în cadrul gradului standard. Să fie simptomele negative mai vag de definit? Andreasen (1982) susţine un concept mai larg despre simptomele negative şi de asemenea o scală de evaluare, Scala de evaluare a Simptomelor Negative (SANS) care cuprinde cinci subscale: tocirea afectivă, lipsa logicii, lipsa voinţei, anhedonia, şi slăbirea atenţiei. Cei mai mulţi itemi, în special lipsa voinţei şi anhedonia, sunt scoruri ale performanţei relatate în viaţa de zi cu zi. SANS întruchipează un concept larg al simptomelor negative, dar este oare prea larg? O varietate de factori pot împiedica performanţele de zi cu zi.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
