Studiu privind Eficiența Procesului Rezolutiv în Spațiu Bi și Tridimensional

Cuprins proiect Cum descarc?

Rezumat 3
Introducere 4
Definirea problemei 4
Rezolvarea problemei 5
Etapele procesului rezolutiv 6
Strategiile procesului rezolutiv şi clasificarea acestora 7
Metode de cercetare a procesului rezolutiv 8
Definirea spaţiului problemei 8
Studii asupra procesului rezolutiv 9 
Metode 11
Participanţi 11
Aparate şi instrumente folosite 12
Design experimental 13
Procedură 14
Rezultate 15
Discuţii 17
Referinţe 19
Anexe 21


Extras din proiect Cum descarc?

Rezumat
Studiul de faţă şi-a propus să afle dacă eficienţa procesului rezolutiv este influenţată de spaţiul problemei, bi, şi respectiv, tridimensional. Studiul s-a desfăşurat pe un eşantion de 20 de studenţi de la Facultatea de Psihogie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii Bucureşti. Instrumentul folosit a fost Turnul din Hanoi, în variantă fizică şi computerizată. Pentru rezolvarea problemei s-a optat pentru utilizarea a 4 discuri. S-a folosit testul statistic pentru date ordinale Wilcoxon (datorită eşantionului mic şi distribuţiei cu formă neregulată n-a putut fi folosit testul t). Rezultatele statistice au confirmat ipoteza cercetării durata necesară rezolvării problemelor, dar au demonstrat că referitor la numărul de mutări, diferenţele obţinute nu sunt semnificative statistic . Cercetări ulterioare ar putea dovedi influenţe ale spaţiului problemei asupra performanţei privind numărul de mutări necesare în procesul rezolutiv.
Studiu privind eficienţa procesului rezolutiv în spaţiu bi şi tridimensional
În concepţia lui Paul Popescu-Neveanu, gândirea reprezintă trăsătura distinctivă, cea mai importantă a psihicului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoaşterii logice, raţionale (P.Popescu-Neveanu, p.122, 1978). Gândirea reprezintă nivelul cel mai înalt de prelucrare şi integrare a informaţiei din lumea externă – univers, natură, societate – şi despre noi înşine. A gândi înseamnă deci a răspunde la întrebări (ce?, de ce?, cum?, pentru ce? etc.), a opera adecvat cu noţiunile, principiile ţi legile, dar mai ales a rezolva probleme. Confruntarea cu situaţii problematice şi tentativele de rezolvare a acestora, ocupă o mare parte din sfera comportamentului uman, principala finalitate a sistemului cognitiv fiind aceea de a rezolva probleme. Reprezentarea cognitivă a mediului şi calculele efectuate asupra acestor reprezentări, sunt realizate cu scopul de a spori adaptabilitatea organismului la mediu, de a îl ajuta să rezolve problemele cu care se confruntă pentru care instinctele sale nu sunt suficiente.
Definirea problemei
Problema este domeniul predilect al probării şi afirmării gândirii. În general, problema se defineşte ca obstacol de ordin informaţional-cognitiv pe care gândirea îl întâlneşte pe traiectoria sa de la o situaţie iniţială (A) către situaţia finală (B). De fapt, o problemă apare atunci când subiectul intenţionează să-şi realizeze un scop sau să reacţioneze la o situaţie- stimul, pentru care nu are un răspuns adecvat stocat în memorie. În plan subiectiv, acest obstacol se conştientizează şi se trăieşte în forma unei tensiuni, a unei disonanţe, cu atât mai puternice, cu cât disponibilităţile imediate de rezolvare sunt mai reduse. În definirea şi evaluarea unei probleme, trebuie ţinut cont atât de latura obiectivă (cum este formulată şi structurată sarcina), cât şi de cea subiectivă (gradul de pregătire internă anterioară a subiectului în raport cu tipul dat de sarcini) (Zlate, p311, 2006).
Rezolvarea problemelor
Spre deosebire de celelalte componente ale sistemului cognitiv (procesarea informatiei vizuale, atenţia, memoria, etc) care formează sisteme funcţionale specifice, susţinute adesea de structuri anatomo-fiziologice relativ individualizate, mecanismele rezolvării de probleme au un caracter globalist, cuprinzând toate celelalte sisteme. O performanţă rezolutivă deficitară poate fi rezultatul funcţionării neadecvate a unui singur „bloc cognitiv”, în condiţiile funcţionării adecvate a tuturor celorlalte mecanisme implicate în rezolvarea problemei respective. „Rezolvarea de probleme este, aşadar, o rezultantă a funcţionării interactive a celorlalte mecanisme cognitive” (M.Miclea, p.403, 1995).
Rezolvarea de probleme presupune descoperirea şi fixarea răspunsurilor corecte de către subiect, dar în acelaşi timp şi eliminarea celor eronate. De obicei, problema nu este rezolvată fără a fi trecută printr-un număr de încercări şi totodată de erori. Multe dintre aceste încercări şi erori constau în răspunsuri care pot fi date fie direct de către subiect, fie lor pot fi observate din comportamentul subiectului de către examinator. De asemenea, trebuie menţionat faptul ca anumite procese verbale contribuie definitoriu la rezolvarea problemelor. Rolul acestora este foarte important întrucât răspunsurile corecte trebuie să fie descoperite de subiect, iar într-o anumită măsura procesele verbale ajută învăţarea şi atingerea soluţiilor


Fisiere în arhivă (1):

  • Studiu privind Eficienta Procesului Rezolutiv in Spatiu Bi si Tridimensional.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Banii înapoi garantat!

Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.


Descarcă acest proiect cu doar 5€

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.

1. Numele și adresa de email:

ex. Andrei, Oana
ex. Popescu, Ionescu

* Pe adresa de email specificată vei primi link-ul de descărcare. Asigură-te că adresa este corectă și că poate primi email-uri.

2. Alege modalitatea de plată preferată:



* La pretul afișat se adaugă 19% TVA.


Hopa sus!