Dificultăți ale învățării școlare în învățământul primar

DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1. Învăţarea şcolară – ca formă a activităţii umane.

Învăţarea este o ”transformare de comportament pe baza unei experienţe organizate în şcoală, organizare supusă structurării, observaţiei şi în condiţiile activităţii si ambianţei şcolare”. (10, 2001)

Problema învăţării şcolare ca gen al învăţării umane poate fi privită sub diferite aspecte:

* sub aspect fiziologic, ca formare a reflexelor condiţionate şi a stereotipului dinamic, a conexiunilor interneuronali etc.;

* sub aspect psihologic, ca modificare/achiziţionare de comportament de o manieră sistematică, stabilită şi observabilă;

* sub aspect pedagogic, ca organizare a asimilării valorilor culturii şi convertirea acestora în operaţii intelectuale, în deprinderi motorii, în atitudini şi idealuri în concepţii şi structuri motivaţionale-emoţionale (Marin Călin, 1995, pag. 34).

1.1. Forme, tipuri şi niveluri de învăţare

Se disting mai multe tipuri de învăţare în literatura de specialitate. Pentru clasificarea lor se folosesc mai multe criterii.

În funcţie de teoriile învăţării autorii acestora vorbesc despre tipuri diferite de învăţare:

- J. Brune – învăţare structurală;

- B. F. Skinner – învăţare programată;

- D. Ausubel – învăţare deductivă;

- J. B. Carrol – învăţare în clasă.

În concepţia lui R. Gagne tipurile de învăţare sunt următoarele:

1. învăţarea de semnale;

2. învăţarea stimul-răspuns;

3. înlănţuirea (motorie şi verbală);

4. asociaţia verbală;

5. învăţarea prin discriminare;

6. învăţarea noţiunilor;

7. învăţarea de reguli;

8. rezolvarea de probleme.

1.2. Procesualitatea învăţării

Există o serie de perspective de abordare a procesualităţii şi dinamicii învăţării şcolare, dar cea mai operaţională mi s-a părut cea a lui R. Gagne care pune în evidenţă patru faze ale unui proces de învăţare (7, 1973, pag. 66-72):

a) faza de receptare/înregistrare a stimulului (informaţiilor), este o fază compusă din:

- starea de atenţie a elevului;

- perceptarea/înţelegerea stimului;

- codificarea stimului pentru uşurinţa folosirii lui.

b) faza de înţelegere/însuşire, care constă în obţinerea unei performanţe specifice, condiţia funcţionării acestei faze fiind esenţializarea cunoştinţelor;

c) faza de stocare/memorare, compusă dintr-o reţinere, printr-o memorare de lungă durată (reţinerea persistând un timp îndelungat).

Condiţiile esenţiale ale acestei faze sunt:

- organizarea repetiţiei (prin formarea scopurilor ei sub forma unor sarcini speciale de învăţare);

- precizarea timpului necesar;

- dozarea optimă a numărului de repetiţii, pentru a contracara fenomenul de „saturaţie în învăţare” sau „iluzie a cunoaşterii”.

d) faza de actualizare, alcătuită din procese de recunoaştere şi reproducere a informaţiilor verbale şi transferul (lateral sau vertical) de învăţare (actualizarea deprinderilor intelectuale).

CAPITOLUL II

DIFIULTĂŢI DE ÎNVĂTARE

2.1. Analitica sintagmei

Dificultăţile în învăţarea şcolară reprezintă manifestări ale dereglării procesului de învăţare; ele reflectă nu numai perturbarea activităţii, ci a întregului sistem. Cauzele instalării unei astfel de impas sunt de ordin personal, şcolar, familial şi social.

2.2. Caracteristicile elevilor cu dificultăţi în învăţare

Ceea ce îi deosebeşte pe toţi elevii cu dificultăţi de învăţare este caracterul unic al deficienţei. Dacă este adevărat că aceşti elevi pot fi grupaţi după caracteristici comune, bazate pe cerinţele educative speciale, este la fel de adevărat că fiecare elev nu se încadrează perfect într-o anumită categorie. De exemplu, elevii care au o deficienţă mintală nu au cu toţii aceleaşi aptitudini intelectuale, deficienţii auditiv nu au cu toţii aceleaşi incapacitate, la fel ca şi deficienţii de vedere, cei handicapaţii psihic, iar elevii surzi nu au toţi aceleaşi aptitudini şi cerinţe educative speciale. În afară de asta, diferenţele ce se remarcă de obicei la majoritatea elevilor cu C.E.S. sunt atât de mari încât profesorii nu pot stabilii criterii ferme pentru fiecare categorie de dificultăţi „clasice”.