BISERICA A SPRIJINIT ARMATA ROMANA IN PRIMUL RAZBOI MONDIAL 2 Dinamica relatiilor Biserica - Stat , o perspectiva ortodoxa 2 Biserica si Armata pana in secolul al XIX-lea 3 Clerul militar 7 Implicarea clericilor si a monahilor in ajutorarea ranitilor in Primul Razboi Mondial 8 CONSECINTE BENEFICE ALE UNITATII NATIONALE ASUPRA UNITATII BISERICESTI 10 Proclamarea Autocefalei si organizarea unitara a Bisericii - infiintarea unei autoritati sinodale centrale pentru afacerile Religiei Romane 10 Obtinerea independentei de stat si recunoasterea autocefaliei 11 Casa regala si Biserica Ortodoxa Romana 12 Declararea si recunoasterea ridicarii Bisericii Ortodoxe Romane la rang de Patriarhie 13
BISERICA A SPRIJINIT ARMATA ROMANA IN PRIMUL RAZBOI MONDIAL Dinamica relatiilor Biserica - Stat , o perspectiva ortodoxa Biserica, ca si comunitate a crestinilor, cuprinde si uneste pe toti cei ce cred in Domnul nostru Iisus Hristos, pentru a le comunica acestora Viata Sa, care este Inviere si victorie asupra mortii. Ea reprezinta comunitatea si comuniunea oamenilor cu Dumnezeu prin Fiul in Duhul Sfant, precum si forma vazuta a unei raportari suprafiresti la Iisus Hristos - Cuvantul lui Dumnezeu intrupat in istorie. Cunoastem faptul ca Biserica are o alcatuire, o constitutie teandrica, ea unind timpul cu vesnicia, istoria cu supraistoria ori cu metaistoria. Rolul Bisericii nu este acela de a invesnici istoria, ci de a o sfinti. Misiunea ei este eshatologica, si anume aceea de a-l rascumpara pe om pentru vesnicie, de a-l desprinde pe el de aceasta lume, in vederea obtinerii adevaratei sale cetatenii - Imparatia Cerurilor, care nu este in si din lumea aceasta. Biserica este supraistorica, metaistorica, dar in acelasi timp se afla in istorie pentru ca Hristos Domnul S-a intrupat in istorie, iar Biserica pe care a intemeiat-o cu "insusi scump sangele Sau" a ramas in istorie pentru a-l rascumpara pe om pentru supraistorie. Biserica nu ignora, nu refuza si nu respinge istoria, ci si-o asuma, fiindca misiunea ei este nu numai eshatologica ci si istorica - caci omul traieste in istorie, intr-un timp si spatiu circumscris, din punct de vedere istoric si geografic. Statul nu este de sorginte ori de esenta divina, dar corespunde randuielii dorite de Dumnezeu, el are o demnitate bine delimitata care invoca si impune supunere si ascultare din partea tuturor. Relationarea intre Biserica si Stat se intemeiaza si se fundamenteaza pe faptul ca Biserica este atat o realitate duhovniceasca, mistica, cat si o realitate institutionala, sociala, istorica, iar omul, ca subiect al istoriei si, in fond al unei organizari statale, apartine atat Imparatiei Cerurilor, cat si celei a Cezarului conform cuvantului Mantuitorului Iisus Hristos ,,Dati dar Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu"(Matei 22, 21). Mai mult decat atat, Apostolul Pavel da comandamente precise in ceea ce priveste acceptarea deplina a autoritatii statale spunand: "Dati deci tuturor cele ce sunteti datori; celui cu darea, dare, celui cu cinstea, cinste si celui cu teama, teama." (Rom. 13,7) caci "cel ce se impotriveste stapanirii, se impotriveste randuielii lui Dumnezeu" (Rom. 13,2). Aceste comandamente invedereaza faptul ca Biserica si societatea civila, din care face parte si statul, sunt doua realitati distincte, prima ocupandu-se in mod direct de mantuirea credinciosilor in vreme ce statul se ocupa de problemele legate de viata de zi cu zi a oamenilor, finalitatea celui din urma reducandu-se la veacul acesta. In mod traditional, relatiile dintre Biserica si Stat in tarile majoritar ortodoxe au urmat principiul bizantin al simfoniei, adica al armoniei, al sincronizarii, al intelegerii si cooperarii dintre doua institutii deosebite si distincte: una spirituala si cealalta politica, pe care le unea insa, viata sociala comuna a credinciosilor Bisericii si a cetatenilor Statului. Biserica s-a rugat permanent pentru Stat, asa cum o face pana astazi, dar adesea ea se si ruga de Stat, ca sa o ajute. Statul, la randul sau, sprijinea Biserica, dar era tentat adesea sa o aserveasca. "Oricum, in viata poporului roman, Biserica Ortodoxa n-a fost niciodata un rival, un adversar sau un concurent real al Statului, ci spatiul in care lumea trecatoare a pamantului se intalneste cu Imparatia vesnica a cerului, arcul dintre "arsita" zilei de acum si speranta zilei de apoi. In acest sens, in toata istoria ei, simfonia dintre Biserica si Stat a fost marcata de tensiunea dintre ideal si insuficienta, dintre traditia continuitatii si tendinta innoirii" . Biserica si Armata pana in secolul al XIX-lea Din punct de vedere moral razboiul este un rau, iar pacea un bine. Crestinismul a condamnat razboiul si l-a prezentat ca un rau ce apare in viata credinciosilor. Dar de la inceputuri crestinii au raspuns indatoririlor militare, iar Biserica nu a cerut acestora sa paraseasca armata romana nici chiar in timpul persecutiilor. ,,Participarea crestinului la orice fel de razboi vine in vadita opozitie cu credinta sa. Dar si tolerarea nedreptatii ce se face celor nevinovati este culpabila" . Aceasta concluzie cu valoare de aforism a lui Georgios Mantzaridis exprima cel mai bine atitudinea Bisericii Ortodoxe fata de razboi si stagiul militar. Biserica se opune participarii crestinilor la razboaie de cucerire, insa incuviinteaza satisfacerea serviciului militar si participarea la razboiul pentru apararea patriei. Biserica Ortodoxa se roaga pentru pacea intregii lumi, atat prin rugatorii stiuti si nestiuti, cat si liturgic: ,,Pentru pacea de sus si pentru mantuirea sufletelor noastre Pentru pacea a toata lumea Domnului sa ne rugam!". Oamenii traiesc in pacat, iar razboiul este o consecinta a pacatului. Biserica insa are datoria sa mentina nealterat indemnul Mantuitorului Iisus Hristos la pocainta, nonviolenta si iertarea vrajmasilor. Biserica si Armata sunt doua institutii cu istorie si traditie, cu asemanari si deosebiri, care apara oameni si popoare si promoveaza pacea care vine de la Hristos - Pacea lumii. ,,Conlucrarea Bisericii cu Armata este o realitate si o constanta a istoriei Neamului romanesc, stiindu-se ca inca de la inceputul secolului al III-lea, Biserica noastra are sfinti din randul militarilor si ca in armata Sfantului Constantin cel Mare existau foarte multi crestini. Armata, aparand patria, apara implicit si Biserica, inamicii Statului fiind si inamici ai Bisericii. Sigur ca Biserica din totdeauna a condamnat la nivel personal violenta si razboiul, insa nu a condamnat niciodata apararea Patriei. Misiunea comuna a Bisericii Ortodoxe si a Armatei Romane este aceea de a apara omul si valorile traditionale ale neamului nostru, cu atat mai mult cu cat astazi, datorita secularizarii excesive, suntem aproape de a renunta la aceste valori" . In tot trecutul neamului nostru Biserica Ortodoxa a fost alaturi de credinciosii ei, impartasind impreuna cu ei atat bucuriile, dar mai ales necazurile. Presupunerea ca anumiti preoti de parohie vor fi fost alaturi de ostasii lui Stefan cel Mare sau a celorlalti domni romani care s-au ridicat cu ostile lor impotriva unor osti straine cotropitoare. Este cunoscut mai tarziu numele lui ,,popa Stoica din Farcas", din Oltenia, luptator in oastea lui Mihai Viteazul. Clerul ortodox roman a fost mereu prezent in marile evenimente din secolul al XIX-lea: Rascoala condusa de Tudor Vladimirescu, Revolutia din 1848/1849, lupta pentru realizarea unirii Principatelor, Razboiul de Independenta, iar mai tarziu in cursul Primului Razboi Mondial.
A. IZVOARE 1. Sfanta Scriptura sau Biblia, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane , Bucuresti, 1996 B. CARTI 1. Mantzaridis, Georgios, Morala crestina, vol. II, traducere de diac. Cornel Constantin Coman, Editura Bizantina, Bucuresti, 2006 2. Nazarie, Constantin, Activitatea preotilor de armata in campania din anii 1916-1919, Tipografia Cartilor Bisericesti, Bucuresti, 1921 3. Dobrescu, Nicolae, Studii de istoria Bisericii Romane contemporane (1850-1895), Bucuresti, 1905 4. Pacurariu, Pr. prof. dr. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, vol. III, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1981 5. Pacurariu, Pr. prof. dr. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, compendiu, editia a II-a, revazuta si intregita, Editura Andreiana, Sibiu 2007 C. STUDII, ARTICOLE: 1. Inaltpreasfintitul Parinte Varsanufie, Arhiepiscopul Ramnicului, Biserica, Armata, Misiunea, in ,,Revista Misiunea", anul II, nr. 1(2)/2015 2. Mitropolit Daniel Ciobotea, Relatiile Stat - Biserica (traditie si actualitate), in "Libertatea religiasa in contextual romanesc si european", Editura Bizantina, Bucuresti, 2005 3. Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Armata si Biserica in trecutul neamului nostru, in Revista teologica, Nr. 1/2018 Editura Andreiana, Sibiu, 2018 4. Pr. lect. univ. dr. Sergiu-Grigore POPESCU, Armata si Biserica in constiinta neamului romanesc, in Revista Misiunea, anul II, nr. 1(2)/2015 5. Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Armata si Biserica in trecutul neamului nostru, in Revista teologica, Nr. 1/2018 Editura Andreiana, Sibiu, 2018 6. Decretul organic pentru infiintarea unei autoritati centrale pentru afacerile religiei romane, Bucuresti, 1865, Constantin Dragusin, Legile bisericesti ale lui Cuza Voda si lupta pentru canonicitate, in "Studii Teologice", IX (1957), nr. 1-2
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
