INTRODUCERE .. 3 Frica de Dumnezeu .i gandul la judecata .. 4 Sporirea in Mantuitoarea Frica de Dumnezeu ... 8 Concluzie ... 15 BIOGRAFIE ... 16
INTRODUCERE In lucrarea de fata imi propun sa prezint tema anuntata in titlu printr-o abordare in doua directii: prezentarea unor elemente de continut si a modului in care cuprinsul acestui continut s-a format. Stim ca operele Sfintilor Parinti sunt rodul unei gandiri teologice si a unei trairi profunde duhovnicesti, accesul la cunoastere se datoreaza gandirii si a revelatiei lor. Ma gandesc sa spun cateva cuvinte despre frica lui Dumnezeu fiindca este ,,inceputul intelepciunii". Dar tare mi-e ca nu intelegem noi ce este frica lui Dumnezeu; adica, sa-ti fie frica de Dumnezeu daca faci rau, si atuncea, de frica bautului, sa nu faci nici aia, nici ailalta? Dar atuncea, daca ne este frica de Dumnezeu in felul acesta, cum propovaduim noi un Dumnezeu al dragostei, si unde este dragostea daca ne este frica de Dumnezeu asa cum ne este frica de un caine rau? Dar atunci ce este frica lui Dumnezeu? Am cunoscut un suflet foarte bun care, ca sa se pazeasca de rele, si-a agatat in odaie o icoana, sau mai bine zis un tablou, unde se arata Judecata de Apoi, si mai ales chinurile iadului. Si atuncea nadajduieste, cand ii vin ganduri rele, ca uitandu-se la chinurile iadului sa se infricoseze si sa se ajute ca sa le taie. Spunea ca, la inceput, mergea tactica aceasta a nevointei, dar acuma se uita cu indiferenta la toate ororile pe care le arata tabloul, si inceputul intelepciunii parca nu se inteleneste in inima lui. Dar imi venea sa zic: Frica de iad, frica de chinuri este aceeasi cu frica de Dumnezeu, sau cand altii gandesc ca, tot asa, se infricoseaza cu gandirea la draci si la tot ce ne fac ei? Dar atuncea imi vine gandul: Frica de drac, asta este frica de Dumnezeu? Adica, Dumnezeul nostru este dracul? Ori Dumnezeul nostru este iadul? Din aceasta pricina am dorit sa redau pe scurt in cateva cuvinte ce este frica de Dumnezeu sau frica lui Dumnezeu, folosindu-ma de scrierile si explicatiile a cativa Sfinti Parinti legate de aceata tema, pentru a reda precis, concret si pe intelesul la ce se refera frica de Dumnezeu sau la ce ar trebui sa ne gandim. Caci de cele mai multe ori ne vin in minte astfel de ganduri despre care nu avem nici un fel de cunostinta, iar din comoditate sau poate de teama, evitam sa intrebam persoanele care cunosc raspunsurile la intrebarile noastre si ramanem astfel cu anumite lipsuri care din nebagare de seama se pot umple cu multe neadevaruri. Prin urmare in randurile de mai jos o sa va vorbesc despre Frica de Dumnezeu, tema acestui proiect; folosindu-ma de marturii scrise, definitii si explicatii date de pe aceasta tema de Sfintii Parinti. CAPITOLUL I FRICA DE DUMNEZEU SI GANDUL LA JUDECATA Parintii duhovnicesti ne vorbesc in principal despre o frica sau o teama de lume. O angoasa, o spaima patimasa , izvorata din teama patimasului e a nu-si putea implini dorintele privind lumea si lucrurile ei. Sfantul Maxim Marturisitorul insista asupra caracterului patimas al acestei frici. Pacatul prim consta, pentru acest Sfant Parinte, in dumnezeirea creatiei, in loc de a acorda cinstea cuvenita Creatorului ei. Omul patimas nu are alta grija decat satisfacerea irationala a dorintelor sale pacatoase, prin intermediul lumii. El nu cauta altceva decat sa-si realizeze, prin intermediul acesteia, dorintele sale patimase, traind permanent spaima, pe de o parte de lume, ca de ceva inexplorat deplin, iar pe de alta parte, teama ca ea nu va reusi sa-i ofere bucuria sau placerea sperata. Acelasi Sfant Maxim Marturisitorul vorbeste despre lantul vicios placere - durere, care caracterizeaza viata patimasa. Omul cufundat in pacate crede ca poate sa separe pe una de alta, evitand tot ceea ce i-ar putea provoca durere, si alergand cu toata fiinta sa spre tot ceea ce este in stare sa-i aduca placere. Irationalitatea patimii consta tocmai in aceasta focalizare, in aceasta directionare a ,, puterilor si resurselor sale spre dobandirea placerii trecatoare. te curatirea constiintei". Experiind insuficienta, neputinta si lipsa de deplinatate bunurilor si mijloacelor pe care i le ofera lumea aceasta hilara si amagitoare, omul descopera durerile si stramtorarile lumii. Iar acestea, in loc sa-i spiritualizeze, il arunca iarasi in oceanul si mai adanc al patimilor, scufundandu-l in placerile sale ametitoare si amagitoare. Pe omul patimas, frica aceasta, in loc sa-l intoarca spre sine si spre Dumnezeu, il leaga si mai mult de lumea iluzorie indepartandu-l de la chemarile mai inalte ale lui Creatorului sau. Omului patimas lumea nu i de descoperi in ratiunile ei si nu este cale de inaintare spre Dumnezeu si spre fericirea vesnica, ci este o mare involburata, ale carei valuri sunt patimile in infinitele lor manifestari si nuante reprosabile. Neintelegandu-i rationalitatea, omul patimas nu se alege din aceasta alergare fara tinta si sens duhovnicesc decat cu o indoita teama: de obiectul cautat si de negasirca lui sau de inselarea asteptarilor sale.
Ne vorbeste Parintele Cleopa 1, text ingrijit de Arhim. Ioanichie Balan; Editia a III-a, Edit. MANASTIREA SIHASTRIA 2010 Ne vorbeste Parintele Cleopa 8, text ingrijit de Arhim. Ioanichie Balan; Editia a III-a, Edit. MANASTIREA SIHASTRIA 2010 Ascetica si Mistica Ortodoxa vol. I ASCETICA, Pr. Prof. Dr. Acad.Dumitru Staniloae; Edit. DEISIS 1993 Manastirea Sf. Ioan Botezatorul Alba Iulia Virtutile crestine, carari spre fericirea vesnica, Pr. Ioan C. Tesu; TRINITAS Edit. Mitropolia Moldovei si Bucovinei Iasi, 2001 Morala crestina, Georgios Mantzaridis
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
