1. Denumirile Jertfei Euharistice Jertfa euharistica a Noului Legamant nu a fost cunoscuta inca de la inceput sub denumirea de Liturghie. Inainte de intrarea in uz si generalizarea acestei denumiri, au fost folositi pentru aceasta alti termeni care indicau fie fiinta sau esenta si scopul sfintei slujbe, fie un rit sau altul, care era considerat ca o parte de capetenie a ritualului sacru. Cele mai vechi denumiri le intalnim intrebuintate in epoca apostolica si le gasim chiar in cartile Noului Testament. Astfel, intalnim denumiri ca: frangerea painii (Fapte II, 42,46 si XX, 7), Cina Domnului( I Cor. X, 21 si XI, 20), binecuvantare sau paharul binecuvantarii (I Cor. X,16), paine si paharul Domnului (I Cor. XI, 26-27). In epoca imediat urmatoare epocii apostolice, dar si mai tarziu, intalnim, si alte denumiri care indica valoarea de jerfa a Liturghiei ori caracterul ei supranatural si scopul aducerii ei: inaltare, aducere sau ofranda , Euharistie sau multumire , mister sau taina , jertfa sau sacrificiu (in Didahia , Sf. Ioan Gura de Aur ), Masa tainica (Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Ioan Damaschin). Termenul cel mai utilizat pentru Jertfa Euharistica este cel de liturghie, cuvant grecesc, vechi ce denumeste o slujba sau lucrare comuna de interes public. Este un termen preluat din paganism unde era folosit pentru desemnarea slujbelor cultului pagan. Septuaginta foloseste acest termen de mai multe ori cu referire la cultul religios: la Iesire 30:20, Numeri 18:6, si I Paralipomena 9:13. Termenul este utilizat de mai multe ori si in Noul Testament: la Luca 1:23, Evrei 9:21, Fapte 13:2, Romani 15:16, s.a. Cel mai important text din Noul Testament care face referire la Mantuitorul Hristos ca slujitor al unei slujiri deosebite, si implicit la termenul de liturghie este cel de la Epistola catre Evrei, cap. 8, versetele 2 si 6. Inca de la inceput, traditia Bisericii, a inteles acest termen, de liturghie, ca fiind strict legat de cult. Putem observa acest lucru, mai ales in secolele III-IV, la Sf. Clement Romanul, Irineu de Lyon, Eusebiu de Cezareea, precum si in hotararile unor sinoade locale din sec. IV: Ancira,Antiohia, Sardica si Laodiceea. Insa de prin secolele V-VI, intelesul termenului s-a restrans la notiunea de jertfa euharistica si asa a ramas pana astazi. Crestinii latini folosesc si ei termenul de liturghie, dar in sensul lui larg de slujba, fara sa aiba in vedere prin aceasta Euharistia. Pentru Jertfa Euharistica ei folosesc termenul missa, iar pentru Anafora, termenul de Canon (euharistic). 2. Fundalul iudaic si nou-testamentar al Jertfei Euharistice Centrul activitatii rascumparatoare a Mantuitorului Iisus Hristos il constituie Jertfa Sa sangeroasa pe cruce, moartea si invierea Sa. Toate acestea reprezinta mantuirea obiectiva a umanitatii, mantuire ce trebuie primita personal si real de fiecare om care crede in Hristos, nu in mod abstract, ci concret prin Sfintele Taine: Botezul - ca semn al impartasirii din moartea si invierea Lui, iar Euharistia - ca semn al impartasirii si unirii cu Hristos, a carui jertfa se actualizeaza in permanenta in chip nesangeros, pe altarele Bisericii Sale. Aceasta jertfa nesangeroasa a Bisericii a fost instituita de Insusi Hristos, inainte de Patima Sa, cand, adunand pe ucenici la Cina a pus temeiul Noului Legamant. Textele biblice de la Mt. 26:26-28, Mc. 14:22-24, Lc. 22:19-20 si I Cor. 11.23-25 ne vorbesc despre evenimentul instituirii acestei jertfe nesangeroase, iar textul din Evanghelia dupa Ioan, capitolul 6, ne vorbeste despre necesitatea impartasirii din roadele ei: Trupul si Sangele Domnului. Dumnezeiasca Liturghie este o unitate alcatuita din cultul divin al Cuvantului (Liturghia catehumenilor) si celebrarea Euharistiei. Atat cultul divin al Cuvantului, cat si celebrarea Euharistiei isi au radacinile in cultul divin al sinagogii. Acest cult divin al sinagogii este propriu-zis un cult divin al Cuvantului si sta la baza cultului divin al Bisericii. De asemenea, multe elemente vechi s-au pastrat si in partea a-II-a, euharistica, a Dumnezeiestii Liturghii. Relatarile nou-testamentare privitoare la intemeierea Euharistiei ne-o arata in contextul unui ospat pascal. Formula din I Cor. 11 arata clar impletirea celebrarii euharistice specific crestine cu un ospat. Dupa cuvintele privitor la paine se spune: ,,Asemenea [a luat] si paharul dupa Cina" (I Cor. 11:25).
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
