Coroziunea

Corozia prezintă procesul de distrugere a învelişurilor metalice ale cablurilor (plumb, oţel şi aluminiu) şi de asemenea a suprafeţelor ecranate ca consecinţă a acţiunii mecanice, chimice şi electrice din mediul înconjurător si a reactiilor chimice sau electrochimice cu mediul inconjurator. Pagubele provocate economiei naţionale de către coroziune ating proporţii uriaşe.Ele sunt adesea legate nu numai de pierderile de metal ci si de scoaterea din functiune a unor instalatii intregi.Conform datelor existente,aproape 1/3 din producţia mondială de metal este scoasă din uz din cauza coroziunii.Termenul de coroziune cuprinde o serie de schimbari chimice si electrochimice prin care metalele trec dintr-o forma elementara intr-o forma combinata.Această trecere este posibilă deoarece în natură, în mod obişnuit, metalele se gasesc sub forma combinata ca: oxizi, carbonati, hidroxizi, a caror energie libera este mai mica decit a metalului pur,ceea ce determina tendinţa naturală a metalelor de a trece la forme cu energie libera mai redusa. Atacul chimic direct este posibil la toate materiile prime folosite în industrie, în timp ce atacul electrochimic nu apare decât la metale, deoarece numai ele posedă electroni liberi. Materialele sintetice nu posedă această structură ele fiind de obicei supuse degradării numai prin atac chimic.

Corozia învelişului duce la pierderea ermicităţii liniilor de transmisiune, înrăutăţirea proprietăţiilor electrice, ducînd la scoaterea din funcţie a cablurilor. Distrugerea se caracterizează prin următoarele: un amper al curentului rătăcitor duce la pierderea de aproape 12 kg de oţel, 36 kg de plumb şi 100 kg de aluminiu pe an.

În dependenţă de caracterul de interacţiune a straturilor cablului cu pămîntul în care acesta se află şi a curenţilor ce trec prin cablu se formează zone catodice, anodice şi intermediare.

Zona anodică prezintă porţiunea cablului pe care este un potenţial pozitiv faţă de mediul înconjurător. În această zonă curenţii se scurg de pe înveliş ducînd cu sine particule de metal şi distrugîndu-l.

Zona catodică prezintă porţiunea cablului pe care este un potenţial negativ faţă de mediul înconjurător, în această zonă curentul intră în suprafaţa cablului fără un efect negativ.

Zona intermediară prezintă porţiunea cablului pe care are loc succesiunea potenţialelor negative şi pozitive.

După mecanismul de desfăşurare se pot distinge două tipuri de coroziune

- coroziunea chimică care se referă la procesele de distrugere a metalelor şi

aliajelor care se produc în gaze uscate, precum şi în lichide fară conductibilitate electrică şi în majoritatea substanţelor organice ;

- coroziunea electrochimică se referă la procesele de degradare a metalelor şialiajelor în soluţii de electroliţi, în prezenţa umidităţii, fiind însoţite de trecerea

curentului electric prin metal.

- coroziunea curentilor ratacitori

Atât coroziunea chimică cât şi cea electrochimică, fiind procese ce se desfasoară la interfaţa metal-gaz, fac parte din categoria reacţiilor eterogene şi se supun legilor generale ale cineticii acestor reacţii.

După aspectul distrugerii, coroziunea poate fi clasificată în :

- coroziune continuă, când întreaga suprafaţă metalică a fost cuprinsă de acţiunea mediului agresiv;

- coroziune locală când distrugerea se produce numai pe anumite porţiuni ale suprafeţei metalului sau aliajului.

In practică,fenomenele de coroziune sunt în mod frecvent extrem de complexe şi apar sub diferite forme,motiv pentru care o clasificare riguroasă a tuturor acestor fenomene este greu de efectuat.

In funcţie de aspectul distrugerii,coroziunea se clasifică în:

- coroziune continuă daca coroziunea este distribuită pe întrega suprafata a metalului,ea poate fi uniforma sau neuniforma, dupa cum viteza procesului de distrugere este aceeasi pe intreaga suprafata metalica sau diferita pe anumite portiuni

- coroziune locală daca distrugerea corozivă se concentrează pe anumite porţiuni ale suprafeţei

Coroziunea locală poate fi de mai multe feluri:

- Coroziunea punctiformă, care se localizează pe suprafeţe mici - Coroziunea sub suprafaţă, care începe la suprafaţă dar se extinde sub suprafata metalului provocind umflarea si desprinderea metalului

- Pete de coroziune,care se repartizează pe suprafeţe relativ mari,dar adincimea lor e mica

- Coroziunea intercristalină, apare din cauza slabirii legaturilor moleculare intre cristale.In rezultat pe suprafata metalica a cablului apar crapaturi mici care se caracterizează prin distrugerea selectiva a metalului la limita dintre cristale

- Coroziunea transcristalină,care reprezintă un caz de coroziune locală la care distrugerea corozivă este determinată de direcţia tensiunilor mecanice de intindere. In acest caz fisurile se propaga nu numai la limita cristalelor dar si le traverseaza.

Viteza de coroziune :

Viteza de coroziune în gaze se micşorează prin crearea unei atmosfere inerte şi mai ales prin alierea oţelului cu diferite elemente se măreşte stabilitatea oţelului la temperaturi ridicate.