Diversitatea tematică, stilistică de viziune în poezia interbelică

Perioada interbelicã

Odata cu infaptuirea idealului national, spatiul cultural romanesc cunoaste, imediat dupa 1918, o evolutie fara precedent. In literatura, revirimentul se concretizeaza in ezperimentari competitive de pe urma carora in toate genurile apar noi modalitati de structurare artistica si neconfiguratii stilistice. Pentru cultura su literature romana, sincronizarea cu formele contemporane ale artei universale devine o necessitate obiectiva. Desprinsa din simbolosm, expresia moderna in poezie se imprima tot mai categoric, indifferent de formele si tendintele traditionaliste sau moderniste in care se manifesta.

Dincolo de o intelegere diferita a evolutiei poeziei romanesti de dupa Primul Razboi Mondial,innoirea literatutrii va fi sustinuta, in egala masura, atat de grupurile de orientare modernista, cat si de cele traditionaliste. Modernistii pledau pentru sincronizarea noastra cu miscarea artistica occidentala, in deosebi franceza, traditionalistii indemnau la ezplorarea mai in adancime a elementelor folclorice nationale. În aceasta perioada s-au dezvoltat mai multe curente literare printre care se numara si modernismul.

Modernism

Provine de la cuvantul “modern” care cunoaste 2 acceptiuni:

Modernitate: tendinta inovatoare(care aduce ceva nou din perioada interbelica)

Modernism: orientare literara-artisticapromovata prin publicatii aferente.

Modernismul apare în literatura sec.al XX-lea si cuprinde toate acele miscari artistice care exprima o ruptura de traditie si se refera la principalele elemente noi în poezie, proza si critica literara.Modernismul nu s-a manifestat numai în domeniul literaturii,ci si în arta,fiind total opus traditionalismului.Acesta reprezinta o manifestare radicala si îndrazneata,a celor mai noi forme de exprimare în planul creatiei.Acesta tendintî sustine teoria imitatiei,promovarea tinerilor scriitori,care au o imaginatie bogata si idei ingenioase,trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o literatura de inspiratie urbana,evolutia poeziei de la epic la liric.. În literatura romîna criticul literar Eugen Lovinescu a teoretizat modernismul prin cenaclul “Sburatorul” în lucrarile de doctrina: “Istoria civilizatiei romîne moderne”, “Istoria literaturii romîne contemporane”, “Memorii”.Reprezentanti: Ion Barbu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, George Bacovia s.a.

Traditionalism

Traditionalismul este o ideologie cultural literala interbelica caracterizata printr-un ansamblu de idei, credinte, prin care promoveaza traditia si ideea de specific national. Atitudinea traditinalismului este mai veche în cultura noastra, iar ea preia elemente din semanatorism si poporanism.

Traditinalismul interbelic se constituie în opozitie cu modernismul lovinescian(secolul XX)

Traditionalismul pretuieste si apara traditia înteleasa ca expusa pericolului alterarii si degradarii. Spiritul critic nu este exclus din atitudinea traditionalista, numai ca el este întors, de regula, împotriva tendintelor si valorilor moderne ce aduc o eroziune si chiar o degradare a „vechiului”. Specifice si definitorii pentru traditionalism sunt interesul si pasiunea pentru folclor, conservarea în mit a trecutului national, mai ales a celei de factura rurala.

Cel mai „intens” traditionalism la reprezentat în cultura noastra, gândirismul, miscarea literara dezvoltata în jurul revistei „Gândirea” (1921-Cluj-condusa de Cezar Petrescu). Revista are printre colaboratori nume de prestigiu: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Cezar Petrescu, Tudor Vianu, cuprinzând literatura în toate aspectele sale: poezie, proza, teatru, cronici.

Gândirismul insista asupra specificului religios, spre deosebire de orientarea traditionalista a lui Nicolae Iorga, care pune accentul pe specificul national în cultura româna.

Nichifor Crainic, conducatorul revistei din 1926 pâna în 1944 sustne: „Autohtonismul nu poate fi reflectat în totalitea lui daca nu i se ia în discutie pe lânga cele trei elmente ale specificului national (Istoria nationala, Folclorul românesc, Natura) si folclorul spiritual care este caracteristic românilor, credinta ortodoxa sau ortodoxismul.”

Dintre scriitorii traditionalisti amintim Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale si dintre dramaturgi Adrian Maniu si Lucian Blaga.

Avangardism

Prezent în limbajul militar al Evului Mediu, termenul avangarda (avant - garde) se refera initial la un detasament trimis într-o misiune de razboi, în recunoastere.

Începând însa cu secolul XIX el desemneaza si tendintele novatoare, radicale din politica, literatura, pictura, arhitectura, muzica, cinematografie.

Desi au în comun spiritul ludic sau sociale, miscarile avangardiste ( futurismul, dadaismul, suprarealismul, constructivismul, integralismul) variaza prin formula, prin gradul de nonconformism si prin intensitatea negatiei.

Avangardistii români considera substanta literaturii, fac gesturi de fronda, sunt autori de manifeste literare. Ion Vinea, Adrian Maniu, Virgil Teodorescu, Trinstan Tzara, Geo Bogza, Ilarie Voronca se proclama cu vehementa deschizatori de drum.

Avangardismul este o reactie împotriva incapacitatii stiintei, artei si literaturii de a stopa izbucnirea primului razboi mondial. Sustinatorii acestui curent propunând în schimb o literatura a irationalului.

Avangardismul românesc ramâne a fi unul dintre curentele literare cele mai controversate, cele mai putin cunoscute. Monografia abunda în informatii, întâmplari, evenimente mai putin sau deloc cunoscute. Din momentul aparitiei sale si pâna astazi, avangardismul românesc este unul dintre cele mai interesante fenomene.