Ideale în romanele cavalerești și lirica trubadurilor

I. Dimensiunea istorica

“Patronajul a fost la origine functia specifica a regelui, unsul lui Dumnezeu pe pamant.”

In secolul al XII-lea, aristocratia laica reuseste sa protejeze sursa propriilor venituri impotriva miscarilor de disociere in doua moduri: reducand drepturile pentru pamant si drepturile bisericii, limitand nasterile impiedicand dezvoltarea familiilor

Patronajul

Printii au acaparat puterea regelui

In tot cursul secolului al XII-lea, apare indemnul la spiritul de saracie si la alungarea excesului de lux pentru a face mai importanta partea din castigurile senioriale laice.

Studiul economic si social al institutiilor scolare se afla de abia la inceput

Audienta

In secolul al XII-lea se formeaza un tip de cultura propus tuturor membrilor aristocratiei, in egala masuta si bogatilor care se simt foarte bine adoptand cel mai bun mijloc de a-si ascunde originea, fiind confundati cu lumea buna.

Cultura secolului dat este numita de George Duby cultura de curte, dezvoltandu-se o data cu profiturile senioriei. Ea este o scoala, unde printr-un concurs permanent se invata bunele maniere. Initierea este foarte bine pusa la punct cel mai bine de printii cu o stare materiala buna, acestia automat transformandu-se in cei mai buni “prud’hommes” (oameni intelepti si cinstiti).

Barbatul este plasat in in planul doi, se insista mai mult asupra iubirii (dilectio), iar sotia era necesar sa fie frumoasa si de origine nobila.

Conditiile intemeierii cuplurilor:

1. Casatoriile aranjate (lucrurile erau convenite intre barbati, tati)

2. Cavalerul ce vroia sa-si atraga de partea sa jumatatea, acel “juvenis”, trebuia sa discute cu alti barbati.

ROLUL BISERICII IN SOCIETATE

Incepand cu secolul al XII-lea, Biserica a reusit sa faca sa fie admisa in inalta societatea conceptul de legatura conjugala ce se realiza pe baza unui singur principiu: femeia care este data barbatului in casatorie are un cuvant de spus.

In Evul Mediu, femeile se aflau in mod normal in puterea barbatilor, regula stricta fiind ca fetele sa fie date tinerilor de la varste fragede. Aflam de aici, ca exista si o ceremonie prin care era incheiat pactul intre doua familii.Ceremonia numindu-se “sponsalia”.

DRAGOSTEA CONJUGALA

In opinia lui Georges Duby, plasarea casatoriilor la nivel social prin actiunile de alianta si justificarea acestor practici explica faptul ca poemele si maximele situeaza dragostea cavalereasca in afara campului matrimonial, intrucat dragostea delicata este de fapt un joc al carui teren trebuie sa fie cel al obligatiilor si al indatoririlor, si nu acela al aventurilor libertatii.

In al doilea rand, JOCUL, din perspectiva autorului are rolul fundamental in paralel cu cel al casatoriei, in distribuirea puterilor in marile case princiare. In acest joc, FEMEIA indeplineste doua functii: reprezinta pretul unei competitii, al unui concurs intre tinerii barbati si are misiunea de a-i educa pe acestia, ocupand locul invatatorului.

DRAGOSTEA CAVALEREASCA

In a doua jumatate a secolului al XII-lea, expresiile literare ale dragostei cavaleresti sunt situate intr-o linie a progresului; acest fapt scotea in mod rapid societatea feudala din salbaticie, promovand conditia feminina, dar si cea masculina. Promovarea conditiei masculine scotea in evidenta o inegalitate asupra femeilor, acestea fiind tematoare, dispretuite si supuse, demonstrat de altfel de literatura cavalereasca.