Anarhismul - Cazul Particular al Transnistriei

Anarhismul a fost definit de unul din reprezentanţii săi celebri ca: “principiu sau filosofie de viata care considera ca societatea poate fi conceputa şi fără conducerea unui guvernământ: armonia intr-o astfel de societate poate fi obţinuta nu prin supunerea fata de lege sau prin obedienta fata de o autoritate, ci prin acordurile libere realizate intre grupuri variate din punct de vedere profesional, teritorial, constituite liber in numele producţiei şi consumului, ca şi pentru satisfacerea unei infinite varietati de nevoi şi aspiraţii ale unei fiinţe civilizate.”

O alta definiţie a fost data de A. Berkman, care vede anarhismul ca o doctrina ce „ne invata cum sa trăim intr-o societate in care nu exista nici un fel de constrângere”. O existenta fără constrângere înseamnă, dupa Berkman, „libertatea de a nu fi forţat sau obligat şi şansa de a-ti conduce viata aşa cum crezi tu ca este cel mai bine”.

Darth Korg, editorul Elkorg Media, considera ca anarhismul este o teorie sociala, economica şi politica, dar nu o ideologie. Diferenţa ar consta in faptul ca o teorie înseamnă „ca ai un sistem de idei”, in timp ce ideologia presupune ca „ideile te au pe tine”. Deci, după părerea lui D. Korg, anarhismul este „o colecţie de idei care evoluează o data cu societatea”. In contrast, ideologia este „o colecţie de idei fixe, pe care oamenii tind sa le creadă corecte şi adevărate ca pe nişte dogme”. In plus, toate aceste idei „generează tiranie şi contradicţii deoarece încearcă sa aşeze toţi oamenii pe un Pat al lui Procust”, rezultatul fiind „distrugerea indivizilor in numele doctrinei”.

Anume aceasta paradigma, enunţata de D. Korg, o vom folosi in proiectul de fata, pentru a arata cum a evoluat „colecţia de idei” anarhice in Transnistria. De ce ne-am ales pentru cercetare anume aceasta „autoproclamata republica”? Pentru ca ni se pare relevanta pentru analiza anarhismului, cu atât mai mult cu cat anarhismul domina in aceasta regiune autonoma a Republicii Moldova de mai bine de 15 ani.

In acest proiect vom încerca sa vedem daca putem vorbi in Transnistria de un „anarhism pur”, vom analiza caracteristicile generale ale aceste doctrine şi le vom suprapune cazului Transnistriei, după care vom prezenta eventuale soluţii pentru conflictul moldo-transnistrean.

Înainte, insa, de a trece la analiza cazului ales, ni se pare important sa prezentam un scurt istoric al anarhismului transnistrean.

Regiunea transnistreana face parte din Republica Moldova, stat care şi-a declarat independenta şi a câştigat suveranitatea la puţin timp după căderea zidului Berlinului, ieşind de sub stăpânirea ruseasca. Astfel, Republica Moldova este un stat recunoscut de comunitatea internaţionala, inclusiv de Federaţia Rusa. De jure, nu exista vreo Republica Moldoveneasca Nistreana, acest actor politic nefiind recunoscut de nici un alt stat şi neexistând pe vreo harta ca stat. Nici etnic nu exista vreun argument in favoarea ei, de peste 2000 de ani majoritate populaţiei a fost vorbitoare de limba romana (moldoveneasca). De facto, insa, in prezent regiunea transnistreana este ocupata de un regim secesionist, înarmat de Armata a 14-a rusa, susţinut politic şi financiar de capitalul rusesc, iar acest regim este protejat chiar de trupele de menţinere a păcii desfăşurate in teritoriu in special de către Rusia. Acest control exista de peste 15 ani, la conducere aflându-se unul şi acelaşi grup, provenit in cea mai mare parte din Rusia şi format din Igor Smirnov şi fiii săi, plus foşti generali din armata rusa şi foşti membri ai K.G.B., oameni vinovaţi de crime sau aflaţi in urmărire penala.

Trebuie adăugat ca acest grup se afla neschimbat de 15 ani, alegerile din zona fiind dublate de intimidări, presiune asupra votanţilor si falsificarea directa a rezultatelor alegerilor. Subliniem şi faptul ca independenta teritoriului transnistrean nu este recunoscuta de nici un stat, nici măcar de Rusia.

Primul semn de ruptura cu Republica Moldova s-a înregistrat in 1989, in primul parlament ales democratic la Chişinău. Deputaţii din stânga Nistrului au parasit sala de şedinţe şi au înfiinţat propriul congres la Tiraspol, Chişinăul fiind acuzat de „romanizarea” Moldovei. Astfel, proclamarea independentei Moldovei in 1991 a fost urmata de proclamarea independentei Transnistriei. Moscova a stimulat separatismul transnistrean, n-a semnat tratat cu Republica Moldova, pe motiv ca etnicii rusi sunt prost tratati. Deşi Chisinaul a încercat sa oprească pe calea armelor separatismului de la Tiraspol, războiul din 1992 s-a soldat cu infrangerea trupelor moldovene.