Blocul între loc și locuire

BLOCUL INTRE LOC SI LOCUIRE

Conceptul de vecinatate urbana se integreaza intr-o schema operationala bidimensionala: vecinatatea ca unitate de locuire, ca spatiu delimitat de manifestare sociala, si vecinatatea ca relatie sociala, individual in raport cu locul si cu ceilalti.

Acest studiu este o cercetare monografica a vecinatatii urbane din punct de vedere al relationarii indivizilor cu spatiul construit si al retetelor de sociabilitate care iau nastere in acest spatiu.

Viata sociala in oras se desfasoara in cadrul unor comunitati umane. Termenul de comunitate devine un mijloc de descriere a unui set de valori, a existentei sociale si a comportamentelor indivizilor rezidenti in mediul urban. In acest timp insa comunitatea serveste ca mediator intre stat si societatea civila, este un mijloc de a descrie normative procese si fenomene in vederea legitimarii acestora in sfera deciziei politice. Din aceasta perspectiva comunitatea apare ca un agent de schimbare sociala.

Viata in oras este caracterizata de atomism si individualism in dauna colectivismului, a atasamentului fata de loc, de vecinatate. Comunitatea umana in oras ia forma vecinatatii de locuire. Vecinatatea este un element fundamental al vieti urbane, orasele crescand prin aditionare, nu de case, ci de comunitati umane. Studiul acesta propune o abordare teoretica in descrierea comunitatii urbane de tip vecinatate, o entitate sociala care imprumuta trasaturi ale comunitatii autentice rurale, si care apare ca o sectiune a orasului, ca un grup local in interiorul acestuia.

Sunt luate in considerare cateva aspecte definitorii pentru comunitatea de tip vecinatate urbana: conceptual si uzanta acestuia in scrierile sociologice, elemente de normativitate in comunitatile de locuire urbana, caracteristicile vecinatatii, tipologia, functiile vecinatatii urbane si perceptia subiectiva si sociala a acestui tip de comunitate exprimate sub forma hartii de vecinatate.

Vecinatatea urbana este perceputa ca unitate de locuire si ca relatie sociala in oras.

In sens larg, vecinatatea reprezinta “ o relatie de apropiere intre doua sau mai multe elemente intr-un cadru de referinta dat” ( Zamfir, Vlasceanu). De asemenea, vecinatatea este o relatie sociala constituita intre doua persoane care locuiesc sau lucreaza in apropiere. Persoanele aflate in situatia de vecinatate adopta unele fata de altele comportamente conditionate de sansele sporite de intercunoastere si interactiune pe care le au( cooperare sau conflict, evitare).

Cercetatorului in stiinte sociale ii este imposibil sa cuprinda intr-un singur comcept termenul de vecinatate.

Daca vecinatatea este privita ca o unitate de teritoriu, se descopera ca nu exista corespondenta intre aceasta si comportamentul uman, daca ne concentram numai pe relatiile sociale se observa ca aceasta nu se sincronizeaza cu geografia.

Vecinatatea este un “grup teritorial, ai carei membrii se intalnesc pe un temei comun in interiorul propriei lor zone pentru contacte sociale primare”.

Si acesta incercare de definire a vecinatatii este discutabila pe baza faptului ca nu s-a luat in considerare nici o masura directa a constiintei locuitorilor in ceea ce priveste vecinatatea sau relatiilor sociale. Alte studii renunta sa caute un concept unificat, deoarece gruparile sociale si fizice nu coincid adesea intr-o societate urbana. Sunt delimitate concepte precum: unitati fizice( asezarile de indivizi care impart acelasi teritoriu), vecinatati- locuitori apropiati intre care se manifesta interactiuni regulate, grupuri rezidentiale, cand populatia unei unitati fizice este totodata si un grup social.