Conflictul de Rol la Studentul Militar

INTRODUCERE

Structura tradiţională a organizaţiei militare presupune prin însăşi natura sa, o scindare a comunităţii academice în două tabere: cadrele militare şi profesorii, pe de-o parte, şi contrapuşii acestora, studenţii militari. Aceste tabere nu sunt neapărat opuse, însă sunt cu certitudine diferite, înglobând două universuri sociale aproape de a fi paralele prin diferenţele de scopuri, mijloace, tradiţii şi concepţii. Distincţia se estompează uneori, alteori devine mai accentuată, depinzând de o multitudine de factori subiectivi specifici fie studenţilor, fie cadrelor militar şi profesorilor, de caracteristicile colectivului academic şi chiar de schimbările petrecute în societatea contemporană, care au ecou în organizarea şi desfăşurarea procesului educativ. Acest mediu deja tensionat, completat prin acţiunea normelor şi rigorilor militare şi a constrângerilor generate de viaţa militară, preia aliura unui mediu tarat, spaţiu nepropice pentru educarea şi formarea socială şi profesională a viitoarelor elite ale societăţii. Aceste tensiuni se vor manifesta în cele din urmă, prin intermediul generării unor sitaţii conflictuale, la nivel itrasubiectiv, cât şi intersubiectiv, situaţii manifestate de obicei prin incidenţa unei multitudini de factori contradictorii asupra aceleiaşi persoane, respectiv asupra studentului militar ca individ sau parte integrantă a grupului. În acest moment apare conflictul de rol, conceptul amintit reprezentând dealtfel, pe lângă cel de identitate şi grup social unul dintre conceptele cheie ale lucrării de faţă.

Tema pe care am ales-o se intitulează “Conflictul de rol la studentul militar” şi reprezintă calea prin care voi încerca, pe parcursul celor patru capitole ale lucrării de faţă, să evidenţiez efectele conflictului de rol asupra procesului de definire a identităţii personale, implicit a personalităţii studentului militar. Lucrarea este structurată în 4 capitole, fiecare având mai multe subcapitole în care este tratat în mod succint subiectul vizat în titlul capitolului. Primele trei capitole ale lucrării sunt mai bogate în informaţii de natură teoretică, având rolul de a delimita clar accepţiunile celor trei termeni cheie: conflict de rol, identitate personală şi grup social. Asttfel în primul capitol am încercat să explic conform mai multor abordări, noţiunile de status şi rol social, pentru ca ulterior clarificării sensurilor acestora să pot explica noţiunea de conflict de rol. În cel de-al doilea capitol am prezentat particularităţile procesului de socializare, ca sursă a conflictelor de rol şi deasemenea ca premisă a formării identităţii sociale a individului, urmând ca pe parcursul capitolului trei să tratez problematica grupului social ca factor în dinamica identităţii personale a individului, iniţial la modul general, urmând apoi o caracterizare clară şi specifică microgrupului educaţional militar ca factor activ în modelarea identităţii studentului militar. În paginile ultimului capitol am urmărit, prin aplicarea unor metode sociometrice, să identific cauzalitatea apariţiei conflictului de rol, precum şi evidenţierea conexiunii dintre acesta şi modificările ce survin la nivelul identităţii în condiţiile în care acesta se manifestă. Scopul cercetării constă totodată în încercarea de a trage un semnal de alarmă în legătură cu favorizarea apariţiei acestor conflicte.

1. ROL VERSUS STATUS – FORMAREA IDENTITĂŢII PERSONALE

1.1 . Delimitări conceptuale

1.1.1. Statusul social

Conform Grand Dictionnaire de la Psychologie , statusul reprezintă situaţia unei persoane într-un grup social. Explicaţiile adiacente acestei definiţii lămuresc probleme referitoare la modul în care statusul condiţionează raporturile care se stabilesc între oameni, fiecare persoană aşteptându-se la o anumită conduită a celorlalţi faţă de sine, potrivit poziţiei pe care o ocupă în grup, şi conformându-se rolului care se aşteaptă de la el, la incluziunea drepturilor şi datoriilor persoanei în definiţia conceptului şi nu în ultimul rând la calitatea statusului ca element al conştiinţei de sine. Cu toate că în mod curent, definiţia statusului face referire efectiv la poziţia cuiva în societate, acesta are însă, un înţeles cu conotaţie legică, şi anume, determinarea drepturilor şi responsabilităţilor ce rezultă din deţinerea unei poziţii specifice în societate. Conform celor mai mulţi psihologi sociali şi sociologi, statusul reprezintă poziţia individului în societate, şi ajută la crearea legăturii între social şi individual. Statusurile, din punctul de vedere al sociologiei aparţin structurii sociale, iar indivizii aderă la ele, însuşindu-şi-le mai mult sau mai puţin.

Abordări ale problematicii statusului social

Problematica teoretică privitoare la noţiunea de status social, precum şi asupra conceptului de rol social a reprezentat obiectul de studiu al mai multor figuri ilustre ce au activat în domenii stiinţifice precum sociologia, psihologia socială, stiinţele organizaţiilor, în domenii ce surprind corelaţia dintre persoană şi societate, dintre individ şi grup, reprezentând chiar temele unor noi teorii sociologice elaborate în încercarea de a explica modul în care individul afectează grupul şi prin extrapolare, societatea în sine. Astfel, pentru o înţelegere cât mai aprofundată a acestor noţiuni-cheie ce constituie esenţa lucrării de faţă, voi expune într-o manieră filtrată principalele tendinţe de abordare ale conceptelor mai sus menţionate.

Printre primii teoreticieni ai fenomenului stratificării sociale, implicit cel care a folosit iniţial termenul de status social, a fost Max Weber Sociologul german a dezvoltat o teorie ce propunea ideea că stratificarea socială are la bază trei piloni principali, acest cumul de factori sociali devenind cunoscut sub numele de ierarhia celor trei p: proprietatea, prestigiul şi puterea. Astfel, stratificarea socială devine rezultatul interacţiunii dintre bunăstare, renume şi putere. Max Weber identifică, pornind de la această teorie, mai multe mărci teoretice ale ierarhizării societăţilor prin influenţa puterii. Acestea sunt statusul social, puterea de clasă şi puterea politică. Realizând diferenţierea între situaţia statutară şi situaţia de clasa, Max Weber dă în primă fază termenului de status o tentă pur psihologică, sinonimă termenului prestigiu. Această semnificaţie se păstrează în sociologia şi psihologia nemarxistă contemporană, însă prin estomparea legaturii dintre poziţia de clasă şi status, ultimul termen este folosit adesea în concepţiile nemarxiste pentru a desemna doar distribuţia prestigiului.