Copii cu părinti plecați la muncă în străinătate

1. Introducere

Migratia reprezinta deplasarea în vederea schimbării locului de trai și de muncă, determinată de factori sociali, politici, economici sau naturali.

Absenţa unuia sau a ambilor părinţi poate fi asociată cu o serie de probleme sau cu neasigurarea unor nevoi ale copilului:

-neglijarea alimentară (privarea de hrană, absenţa mai multor categorii de alimente esenţiale creşterii, mese neregulate etc.),

-neglijarea vestimentară (haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici sau prea mari, haine murdare),

-neglijarea igienei (lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţi),

-neglijarea medicală (absenţa îngrijirilor necesare, omiterea vaccinărilor şi a vizitelor de control, neaplicarea tratamentelor prescrise),

-neglijarea locuinţei (locuinţă prost întreţinută, neîncălzită, risc de incendiu, mobilier absent sau aflat în stare de degradare, substanţe toxice aflate la îndemâna copilului etc.),

-neglijarea educaţiei (sub-stimulare, instabilitatea sistemului de pedepse şi recompense, lipsa modelelor de învăţare a abilităţilor de viaţă independentă, lipsa de urmărire şi supraveghere a situaţiei şcolare).

Copiii lăsaţi nesupravegheaţi perioade îndelungate de timp înfruntă o serie de riscuri, de la:

• supraîncărcarea cu sarcini: preluarea responsabilităţilor de adult (gătitul, menajul, spălatul hainelor, plata facturilor lunare etc.), îngrijirea şi creşterea fraţilor mai mici;

• vulnerabilitate la abuzuri fi zice, psihice, sexuale, exploatare prin muncă, trafic de copii şi prostituţie (agresorii sexuali, recrutorii sau traficanţii de persoane, persoanele care exploatează copii prin muncă îşi aleg victimele din rândul copiilor neglijaţi, nesupravegheaţi);

• insuficienta dezvoltare a abilităţilor de viaţă independentă necesare pentru a face faţă dificultăţilor viitoare ca adult: independenţa în luarea deciziilor, încrederea în forţele proprii, abilităţi de management al timpului şi al banilor, controlul şi exprimarea emoţiilor, relaţionare şi comunicare etc.;

• însuşirea deficitară a normelor etico-morale: în absenţa unui model familial funcţional, a unui mediu sigur şi coerent, copiii singuri acasă pot internaliza modelul de neglijare afectivă din cadrul familiei de origine pentru a-l aplica ulterior la vârsta adultă;

• debutul precoce al vieţii sexuale: în special puberii şi adolescenţii vor căuta afecţiunea şi aprecierea de care au nevoie nu numai în grupul de prieteni ci şi în relaţiile intime (lipsa unei educaţii adecvate privind viaţa sexuală, lipsa supravegherii, supraaglomerarea

cu sarcini în familie pot conduce la relaţii intime, fugă de acasă, concubinaj, comportamente cu risc crescut pentru contractarea unor infecţii cu transmitere sexuală sau chiar apariţia de sarcini nedorite la vârste fragede).

Una dintre problemele esenţiale cu care se confruntă cel mai adesea copilul ai cărui părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate o reprezintă rămânerea acestuia fără îngrijirea părintească (sau fără o persoană responsabilă de supravegherea, creşterea şi îngrijirea copilului sau cu putere de reprezentare legală a acestuia).

Plecarea unuia sau a ambilor părinţi la muncă în străinătate presupune schimbări în viaţa familiei, schimbări mai mult sau mai puţin previzibile sau controlabile de către toţi membrii acesteia. Acesta poate fi un eveniment pregătit din timp în cadrul familiei astfel încât toţi membrii familiei sunt la curent cu schimbarea ce va urma, sau dimpotrivă poate fi un eveniment total neaşteptat pentru unii membrii din familie.

Plecarea unui părinte din apropierea copilului, din preajma activităţilor lui curente poate produce acestuia trăiri intens psihotraumatizante imediat, şi ulterior o perioadă de viaţă stresantă deoarece presupune eforturi din partea copilului pentru a se adapta la schimbările din viaţa sa, la noua situaţie (absenţa părinţilor, dorul de părinţi, să se obişnuiască cu persoana de îngrijire şi cu familia acesteia, să înveţe să se gospodărească singur etc.).

Modul în care copilul percepe şi trăieşte plecarea părinţilor săi ca eveniment sau schimbare de viaţă este influenţat de mai mulţi factori care trebuie luaţi în considerare în procesul de evaluare şi asistenţă psihologică a copilului singur acasă:

• factori familiali – funcţionalitatea familiei înainte şi după plecarea părintelui/părinţilor (raporturile dintre membrii familiei, schimburile afective şi tipul de ataşament existent între membrii familiei, dinamica statusurilor şi a rolurilor din cadrul familiei etc.);

• factori ce ţin de copil – vârsta şi caracteristicile psihologice ale copilului (nivelul de dezvoltare psiho-socială, vulnerabilitatea acestuia, rezilienţa copilului etc.);

• factori de mediu – reţeaua de suport social a familiei şi a copilului.

Din perspectiva nivelului de informare a copilului cu privire la plecarea părinţilor/părintelui la muncă în străinătate şi angajarea lui în producerea acestui eveniment de viaţă se disting trei situaţii:

• situaţia în care plecarea părinţilor/părintelui se produce complet independent de copil şi îl surprinde – copilul nu este informat despre plecarea părinţilor/părintelui, nu participă la pregătirea plecării, află despre eveniment fi e la momentul producerii, fi e chiar ulterior; copilul este informat dar nu participă la pregătirea acestui eveniment.