Manifestări ale comportamentului violent în școală

INTRODUCERE

Realitatea de zi cu zi oferă pedagogului infinite moduri de abordare, dar chiar multitudinea manifestărilor sale îl pune adesea în încurcătură. Explozia mass-media, cu inserarea permanentă, continuă, adeseori obsedantă a fenomenelor infracţionale, de la cea mai inofensivă tulburare a liniştii, până la manifestările de limită, violuri, prostituţie, proxenetism, trafic de carne vie prezintă zilnic o adevărată panoramă a crimei sub toate aspectele ei dramatice. Din ce în ce mai mult, din ce în ce mai alarmant, „eroii” principali sunt tinerii.

De ce ei- Pretutindeni în lume, în era postindustrială, tinerele generaţii trăiesc, pe fondul crizei umane contemporane, o proprie criză profundă. Omul, în genere, nu-şi mai regăseşte rolul existenţial generic, iar tânărul, aflat, prin structurile bio-socio-culturale, în etapele iniţiatice ale integrării sociale, cu atât mai mult. Jurnalele de ştiri de la toate televiziunile locale şi naţionale, publice sau comerciale, aproape că exagerează cu prezentarea unor infracţiuni comise în oraş, în ţară, în lume.

Presa scrisă vine aproape zilnic cu o crimă la pagina întâi. Este ea necesară- Răul a existat dintotdeauna. „Dumnezeu există fiindcă în lume există răul şi suferinţa. Existenţa răului e o dovadă a existenţei lui Dumnezeu. Dacă lumea s-ar constitui în mod unic din ceea ce e bun şi bine, Dumnezeu n-ar mai fi util, lumea însăşi ar fi Dumnezeu”, afirmă teologul rus N. Berdiaev. De unde vine răul- S-a ivit el în lume o dată cu omul sau i-a premers- Iar lumea aceasta e de tot rea, şi atunci orice strădanie este inutilă, sau lumea e de tot bună, şi atunci toate relele săvârşite de om nu izbutesc să-i tulbure bunătatea originară?

Este o întrebare esenţială la care a încercat dintotdeauna să găsească un răspuns gândirea umanităţii. Nu se poate spune că lumea nu e de tot rea, dar nici că ea ar fi de tot bună. În această lume, aşa cum e, cum a fost şi cum va fi, tinerele generaţii au trebuit întotdeauna să lupte pentru a-şi afirma rosturile, pentru a prelua ştafetele şi pentru a visa la mai bine. Idealurile măreţe din zonele superioare ale existenţei au coabitat, în traiectorii paralele, neatingându-se şi neinfluenţându-se cu mentalităţile şi comportamentele obscure din zonele anomiei sociale. Ce diferenţă poate fi între tânărul care visează la cele mai înalte idealuri şi cel care ucide- Este chiar diferenţa ancestrală de la bine la rău, de la moral la imoral, de la nomie la anomie.

Încălcarea legii – ca manifestare reală a răului – poate căpăta o multitudine de înfăţişări. Diferite articole din presă creionează un fenomen omniprezent în viaţa comunităţii urbane: organizarea micilor infractori în găşti, grupuri, bande. Sunt descrise amănunţit metodele de organizare, manierele de „operare”, relaţiile lor cu organele de ordine, cu justiţia, influenţa nocivă asupra colectivităţii şi mai ales a tinerilor cu care intră în contact.

Dar presa nu poate decât să furnizeze informaţii despre o situaţie anume, o faptă, un incident, o realitate singulară, oferind o imagine mai mult sau mai puţin întâmplătoare a realităţii. Pedagogia abordează fenomenul, văzând multitudinea manifestărilor, încercând să-l cuprindă în paradigme, cercetând cauzele şi evaluând efectele.

Mai mult decât atât, cunoaşterea pedagogica îşi afirmă largi deschideri din punct de vedere filozofic, ea fiind mai aproape de înţelegerea legilor repetabile şi mecanismelor societale decât de cazuistica efemeră şi irepetabilă.

Obiectul lucrării de faţă nu este deschiderea filosofică a cercetării pedagogice, dorinţa fiind de a sublinia importanţa ei în studierea fenomenelor sociale. Oricum însă, în calitatea ei de sinteză posibilă între demersul umanist şi ştiinţa socială experimentală, cunoaşterea pedagogica este o expresie generică prin care se desemnează o modalitate de cunoaştere şi nu o ştiinţă socială sau o disciplină umanistă anume.

Tocmai în această calitate a fost utilizată cunoaşterea pedagogica, ca modalitate de cercetare concretă a unui fenomen – violenţa în şcoală – cu un mare impact în societatea românescă contemporană, confruntată cu profunde transformări, care pot deveni din ce în ce mai puţin controlate, dacă ele nu sunt supuse mai întâi demersului ştiinţific şi demersului practic.

CAPITOLUL 1

VIOLENTA

1.1. DEFINITIA VIOLENTEI

Desi exista o diversitate de modalitati prin care fenomenul de violenta poate fi explicat , putem defini violenta , un mijloc de coercitie a unei persoane in cadrul unui raport social , comportament care are scopul de a priva un individ de bunuri , de libertate , de a-i incalca drepturile.

1.2. MODURILE DE MANIFESTARE

Din punct de vedere socio – politic violenta reprezinta schimburi in raporturi de putere inegale intre indivizi. Putem considera urmatoarele aspecte ale violentei : violenta apare ca fiind socio – istoric si cultural construita.

Violenta poate fi supusa unei anumite tipologizari prin care putem prezenta tipurile de violenta structurala si interpersonala.