Migrația internațională a creierelor între risc și oportunitate

ARGUMENT

Migraţia constituie un fenomen contemporan propagat extrem de dinamic.Ultimii ani au adus in discuţie, mai pregnant decat oricand, problema migraţiei(imigranţi si emigranţi). Europa, este, in prezent,scena unor procese ale căror efecte sunt similare, iar sub unele aspecte, chiar identice: pe de o parte, globalizarea, ce erodeaza si chiar elimina barierele in faţa fluxurilor internaţionale de oameni, bunuri, servicii, capital si informaţii, iar pe de altă parte, extinderea Uniunii Europene, ce dă posibilitatea cetaţenilor ţărilor mai puţin dezvoltate să aspire la un nivel de trai perceput ca fiind mult mai ridicat in ţările UE.Una dintre consecinţele acestor două procese este creşterea fluxurilor migratorii dinspre est spre vest, in special dinspre Europa Centrală şi de Est, dar şi Asia Centrală şi Africa spre Occident.

In acest context, lucrarea mea se va baza exclusiv pe latura fenomenului brain drain, in special a absolvenţilor şi studenţilor din anii terminali care doresc sa migreze din România spre alte ţări. Asociat în mod obişnuit migraţiei, fenomenul Brain-drain reprezinta, cu toate acestea, o forma cu totul aparte a mobilitaţii transfrontaliere, implicând categorii dintre cele mai diverse de tineri specialisti

OBIECTIVE

Prin prezenta lucrare, urmaresc:

- Identificarea unei teorii care sa explice acest fenomen migratoriu

- Identificarea cauzelor pentru care studenţii/absolvenţii optează/ar opta pentru acest fenomen

- Definirea conceptelor: brain drain, migraţie internaţională, raportul risc-oportunitate

- Identificarea avantajelor si dezavantajelor fenomenului brain-drain si implicit, raportul risc-oportunitate

- Modalităţi de atragere a studenţilor/ absolvenţilor de a ramane in propria lor ţară

METODE DE CERCETARE

In cercetare, se va folosi ca instrument două chestionare si 2 ghiduri de interviu a cărui scop este de a afla daca tinerii studenti si absolventi sunt dornici sa paraseasca granitele Romaniei, reorientandu-se spre alte tari cu oportunitati mai mari.

UNIVERSUL TEORETIC

Tradiţia structural istoricã (teoria dependenţei, sistemul mondial)

Teoria dependenţei, cu o perioadã de apogeu în anii ‘60-’70 ai secolului trecut, oferã o perspectivã macrostructuralã articulatã în jurul ideii cã dezvoltarea capitalistã a dat naştere unei ordini globale marcatã de existenţa unui centru, ţãrile industrializate, care dezvoltã relaţii asimetrice, impunând structural dependenţa statelor mai puţin dezvoltate (periferia). Din perspectiva acestei abordãri, procesele care dominã spaţiul internaţional şi intern (conceput în termeni rural – urban) “prin care surplusul este canalizat dinspre periferie cãtre zonele din centru, în cadrul sau între ţãri, nu sunt auto-reglatoare ci cumulative, conducând la o mai mare sãrãcire a celor (zonelor) mai putin dezvoltate” (Wood, citat în Kearney,1986:339) sau în termenii lui Frank, capitalismul global “dezvoltã subdezvoltare”. Teoria dependenţei are „putine de spus despre migratie, mai ales în forma sa internationalã” (Arango, 2000: 285) excepţia constituind-o poate “fascinaţia” (Massey et al, 1998:36) pentru “migraţia creierelor”. Termenul - în englezã “brain drain” – “se referã la migraţia selectivã a persoanelor talentate şi educate din naţiunile sãrace cãtre cele bogate” (Massey şi alţii.,1998: 36)

Teoria dependenţei joacã un rol important în evoluţia gândirii despre migraţie, impunând în primul rând o schimbare de perspectivã dezvoltatã ulterior de teoria sistemului mondial, prin importanţa acordatã aspectelor de ordin macrostructural în apariţia şi dezvoltarea fluxurilor, devenitã pentru moment alternativã şi în timp complement al abordãrilor psihologizante, cu accent pe factori individuali derivate din economia neoclasicã.

În tradiţia istorico-structuralã, spre sfârşitul anilor 70, începutul anilor ’80, teoria sistemului mondial dezvoltã ideea de ordine la nivel global enunţatã anterior de teoria dependenţei. Exponentul cel mai cunoscut al curentului, Immanuel Wallerstein, încearcã o analizã cuprinzãtoare (începând cu secolul al XVI-lea) a apariţiei a ceea ce numeşte “sistem mondial” şi a încorporãrii treptate a statelor în noua ordine, postulând existenţa a trei zone concentrice: centrul (puterile dominante), semi-periferie, periferie (cãrora li se adaugã zonele externe, ca pãrţi izolate, externe sistemului mondial la un moment dat în timp), cu referire la roluri distincte în diviziunea internaţionalã a muncii. Rolul, dependenţa (gradul de dependenţã) şi gradul de dezvoltare sunt concepte cheie ale teoriei sistemului mondial. Dacã rolul face referire la structura relaţiilor respectivei ţãri cu restul lumii şi la diviziunea internaţionalã a muncii, dependenţa se referã la vulnerabilitatea ei, la fluctuaţiile în sistem, şi ambele, se presupune, au efecte asupra performanţei economice (Van Rossem, 1996: 508 –509).

Particularitatea migraţiei internaţionale a fortei de munca din zilele noastre constă, în principal, în aceea ca acest proces are loc în strânsa legatura cu fluxul internaţional de capital. Tendinţa de concentrare a capitalurilor în funcţiune în ţările dezvoltate determină o parte a fortei de munca din ţările slab dezvoltate si în curs de dezvoltare sa emigreze în aceste tari.

Dintre cauzele care au determinat acest fenomen migratoriu am putea aminti:

- accentuarea fluxului internaţional de capital din ultimul deceniu,

- criza economică mondială

- diferenţele mari de salariu dintre ţări

Alte cauze ar fi:

- dorinţa firească a individului de a gasi perspective,

- lipsa locurilor de munca,

- supraproducţia si subutilizarea specialiştilor,

- lipsa cercetarii si dotărilor,

- discriminări la angajare si promovare,

- dotari precare,

- instituţii nefunctionale,

- dorinţa pentru o viaţă urbană mai bună,

- dorinţa pentru o calificare superioară şi recunoaştere

.

Brain drain sau mişcarea capitalului uman “human capital flight “ este fenomenul de emigrare a persoanelor educate sau talentate din cauze diverse: conflicte sociale, lipsa de oportunităţi, insatisfactia materiala in tara, incompatibilitatea cu sistemul, etc. Originea directă a expresiei o constituie un raport prezentat în 1962 de Royal Society din Londra referitor la plecarea oamenilor de ştiinţă şi specialiştilor din Marea Britanie în SUA. Investiţia în educatie este pierdută odată cu plecarea persoanei care de obicei nu se mai întoarce în ţara de origine.